Prețuri mari, artiști…aceiași, și o ”Zi a recoltei” perimată

Foto: Dan Bodea

”Manifestația Zilele Recoltei este una dintre cele mai așteptate și apreciate manifestări expoziționale din municipiul Cluj-Napoca, aici îmbinându-se în mod fericit târgul de produse de sezon, cu obiectele de artizanat și cu folclorul de bună calitate!”. Acesta este mesajul cu care municipalitatea clujeană și organizatorii ”Zilelor Recoltei”, aka ”Produs de Cluj” și-au așteptat mușteriii.

Pe platoul Sălii Sporturilor ”Horia Demian” s-au așternut sute de standuri, cu alte sute de produse, la prețuri deloc promoționale. În Piața ”Ioan Meșter” (Mănăștur) cartofii sunt la 1,5 – 2,00 lei. La ”Ziua recoltei” la vreo 5-6 standuri prețurile coborau sub 1,5 lei. Cătina? În ”Piața Mihai Viteazul” este în mod curent la 14 lei. La ”Ziua recoltei” nu coboară sub 17 lei. 

Foto: Dan Bodea

Băieții cu umeri lați…
Coborâm din tramvai și dăm să intrăm. Doi băieți lați în umeri ne privesc suspicios. Colegul Dan Bodea avea atârnate de gât nu mai puțin de două aparate foto. Dacă mai luăm în calcul și obiectivele din rucsaci, ambii rucsaci, putem spune că aveam un arsenal militar la noi. Băieții cu mușchi se înmoaie la auzul ”parolei”: ”Suntem ziariști! Facem niște poze, vorbim cu oameni, bem o bere, mâncăm un mic și mergem”.

Intrăm ca-n brânză în teritoriul acaparat de o idee lansată de Realitatea TV la sfârșitul anilor 2000. Fie ”Produs de Cluj” un produs al administrației clujene, numai să fie! Ne întâmpină o doamnă cu un bust generos, pe aliniamentul din dreapta intrării. Îi place să fie pozată. Ar vrea și să vorbească, dacă reporterul nu ar fi dornic să vadă și altceva decât cartofi și sâni. Băieții cu umeri lați fac marcaj strâns la fotoreporterul Transilvania Reporter. Îi fac semn. Pătrundem. Hai să vedem, ce vedem! Cartofi, cartofi, cartofi și iar cartofi. Prețurile nu sunt mai mici decât la piață, deci, nu mă interesează. 

Foto: Dan Bodea

Morcovi! Puțini mai ieftini decât la piață. Băieții cu umeri lați țin aproape. Fotoreporterul Transilvania Reporter se întoarce brusc și le face niște poze în rafală. Râd. ”Ce faceți? Ne dați la TV?”, întreabă siguri de cunoștințele lor în materie de artă vizuală. Răspundem simplu: ”La ziar”, și mergem mai departe.

”Nime n-ar cumpăra! Toți beau bere și mănâncă mici”
Ca un magnet deviem spre șirul bucătăriilor improvizate ”Moldovan”. Nimeni la coadă, deci e loc de niște mici și-o bere, ca la festival. Trei (3!!!) mici = 14 lei! Ezităm un pic, dar îi luăm. De bon fiscal nici nu poate fi vorba. Pâinea, cartofii etc, mai costă niște lei. Măcar muștarul e gratis. Berea? 5 lei paharul (400 de mililitri), mai scump ca la Art Mania ( Sibiu, unde o juma’ de litru e tot 5 lei). De vis a vis oamenii remarcă aparatul foto și-l provoacă pe colegul Bodea. Intru și eu în joc. ”Atât aveți? Brocoli și conopidă?”, întreb. 

Foto: Dan Bodea

”Apoi asta cultiv, ce să am. Brocoli și conopidă de Apahida”, îmi răspunde domnul Teodor. Îl mai întreb dacă merită efortul. ”Nu vezi că nimeni nu cumpără? Toți beau bere și mănâncă mici! Am vândut, nu pot să zic nu, 200 de kile. Da mai am și nu știu dacă o dau pe toată (cantitatea, n.a.). Nu-i rău da nimeni nu mai cumpără. Toți mănâncă eco, da iau brocolii de pe vapor, ardei de la turci, conopidă din Ungaria. Eu am 27 de ari (2.700 mp, n.a.) și cultiv conopidă și brocoli. Îi chem pe oamenii din sat (Apahida) și nimeni nu vrea să mă ajute, vin în târg și vând ce vând. Nu-i rău, da parcă tot de la Supermarket la place mai mult”, spune Teodor Moldovan, producător din Apahida.

Omul se oferă să ne dea o bere, cică nuș ce televiziune l-a denigrat. A zis despre el că ar aduce brocoli din alte țări… Povestea lui ar putea fi atractivă, dacă și pe organizatori i-ar interesa. 

Foto: Dan Bodea

Cruciulițe, icoane, sfinți și lavandă
Bostanii uriași, roșiile numai bune de bulion (adică pe jumătate stricate), ardeii roșii și galbeni / verzi, la prețuri mai mari, sau cel mult comparabile cu piața, au trecere. Cum, necum, se vând. Ajungem în zona Someș. Acolo prețurile sunt un pic, dar un pic mai mici, Probabil poziționarea standuilor nici nu atrage oamenii. Micii și berea sunt taman pe partea ailaltă. În schimb găsim icoane, crucifixuri, tablouri cu tematică creștină, cojoace etc. Alice Istok ar vinde orice. Picturile, gablonțurile, și alte manufacturi nu prea au trecere. ”Ați vândut ceva? Azi, ieri?”. ”Nu”, răspunde doamna. 

”Lumea vine, se uită, întreabă, dar nu prea cumpără”. ”Ei, dacă atârnați o cunună de usturoi…poate vindeați ceva. Măcar usturoiul”. Dă din mână a lehamite doamna. Mergem și noi mai departe. La scenă sunt vreo 20-30 de oameni (cu indulgență). O tanti în costum popular falsează de mama focului pe o piesă doar de ea știută. Prezentatoarea stă ascunsă sub o umbrelă, sperând că lumea nu o să-i ceară explicații pentru presatațiile de pe scenă. În fond nu ea e organizatoarea. Lumea asistă maxim 5 minute la fiecare evoluție ”artistică”, varsă o lacrimă și merge sa bage o bere. 

Foto: Dan Bodea

E statisfacție garantată, e spectacolul artiștilor veniți să cânte gratis, doar-doar și-or face un nume. Ne uităm la ceas. Deja au trecut vreo trei ore. Am pierdut vremea. Nimic nu e ieftin, ca să nu spunem de mici care au fost la 4,60 lei buctata, mai scump ca la o nuntă pe Dorobanți, în capitală.

 

Vedeți mai jos o colecție foto realizată de fotojurnalistul Transilvania Reporter, Dan Bodea…

    


Publicitate

Postaţi un comentariu