Piaţa Mărăşti, colţul secret al Revoluţiei de la Cluj

Foto: Răzvan Rotta

Un punct fierbinte al Revoluţiei din 89 a fost în actuala Piaţă Mărăşti. În după-amiaza zilei de 21 decembrie piaţa pe jumătate încă în şantier era aglomerată cu oameni care veneau sau plecau la serviciu. Transportul public fusese blocat.

Piaţa Mărăşti era zonă obligatorie de trecere atât pentru forţele militare din microgarnizoana Mărăşti implicate în represiune (şi care cu începere de la orele 15.00, au trecut prin acest loc înspre dispozitivele desemnate), cât şi pentru coloanele de manifestanţi (dacă acestea s-ar fi hotărât să adopte traseul Piaţa Muncii – la stânga prin faţa fabricii „Terapia” – pe strada Fabricii pe sub pasajul de cale ferată – Piaţa Mărărşti) în drumul lor către centru oraşului”, se notează în volumul „Împuşcaţi-i că nu-s oameni” de Victor Mihai Lungu şi Tit Liviu Domşa, editura Eikon 2012.

Militarii deplasaţi din Someşeni în Mărăşti au fost dotaţi cu armamant individual şi cu muniţie de război (300 de cartuşe fiecare). Detaşamentul era format din trei plutoane, fiecare comandat de către un ofiţer(….) Rechizitoriui Procuraturii Militare din 29 mai 1998: «În aceste condiţii, spre a determina împrăştierea populaţiei au fost executate mai multe focuri de avertisment în plan vertical (…) La un moment dat o persoană a urcat la volanul unui autobuz, oprit anterior de către manifestanţi şi l-a condus spre autovehiculele militare cu scopul vădit de a produce coliziune. Intenţia a fost sesizată şi a fost ordonată deschiderea focului la cauciucuri. Autovehiculul a fost oprit. Nu au fost făcute victime”.

Mihai Coste, persoana care ar fi urcat urcat în acel autobuz conform raportului procuraturii, neagă acest lucru. „Militarii trăgeau cu armele în sus și în linia de troleu. Noi strigam diferite lozinci împotriva comunismului, împotriva soților Ceaușescu. La un moment dat, un om s-a apropiat de militari și i-a întrebat de ce stau acolo cu armele. Am văzut cum trăgeau în el. Era Ioan Rusu, care lucra la CUG. Pe stradă e apărut un autobuz articulat. Șoferul a oprit și s-a alăturat mulțimii, blocând cu autobuzul traficul. Un om din mulțime, îmbrăcat în pufoaică a zis că el știe porni autobuzul. A vrut să mute autobuzul perpendicular, să blocheze și mai mult accesul. Din poziția în care se afla autobuzul nici nu avea cum să se îndrepte spre autovehiculele militarilor, fiind necesare o mulțime de manevre. Militarii au început să tragă în autobuz. A avut noroc că nu l-au nimerit, locul șoferului fiind orientat spre militari. A coborât și a fugit în mulțime. Nu știu cine e. Am declarat la prefectură că nu am fost eu acela care a urcat în autobuz. Nu îmi asum meritele ce nu mi se cuvin. A fost un erou fiindcă a vrut să blocheze traficul. Eu am fost împușcat în picior. A ricoșat un glonț din autobuz. Nu am mers la spital de frică. Ziua următoare am mers la serviciu pansat. Securitatea era vizavi de noi. Mi-a fost frică să nu vină după mine fiindcă Ceaușescu și Elena au fugit abia a doua zi”, a spus Mihai Coste.

Foto: Răzvan Rotta

Foto: Răzvan Rotta

Mai târziu după ce s-a întunecat locuitorii Pieţei Mărăşti au trecut prin momente de groază. Comandanţii i-au lăsat pe soldaţii din dispozitiv să tragă în zidurile blocurilor, pentru că le făcea plăcere cum săreau scântei când gloanţele izbeau zidurile. Aşa a fost rănit Kis Mihail un cetăţean care a ieşit pe balconul apartamentului său situat la etajul 11 al unui bloc din piaţă.

Conform procuraturii militare, la ora 21.00 dintr-unul din pasajele de coloane a ieşit un om care se îndrepta către dispozitivul militar. Era Rusu Ioan, muncitor la CUG – Combinatul de Utilaj Greu, una dintre mamuţii industrial ai oraşului. Un om cam de 40 de ani, îmbrăcat într-o pereche de blugi, iar în sus o geacă de culoare gri au estimat soldaţii. «Şi-a oferit pieptul spre noi, invitându-ne să-l împuşcăm», a declarat procuraturii martorul soldat Hândoreanu Ovidiu. A fost pedepsit exemplar. Din raportul de necropsie rezultă: 1. Moartea lui Rusu Ioan este violentă. 2. Ea se datoreşte unei plăgi împuşcate a capului. 3. Asupra victimei au fost trase două gloanţe şi aplicate lovituri cu un corp tăietor – înţepător (baionetă)». A doua zi armata a fraternizat cu revoluţia, iar evenimentele din Piaţa Mărăşti unde s-a tras (chiar şi în aer) cel mai mult, câteva ore, sunt astăzi aproape uitate. Erau întuneric, fotografii nu. În memoria nopţii de groază din Piaţa Mărăşti şi a mortului ei a fost ridicată la începutul anilor ’90 o troiţă. Troiţa este astăzi pierdută în mijlocul unei parcări.

Troița eroilor din Mărăști / Foto: Dan Bodea

Troița eroilor din Mărăști / Foto: Dan Bodea

„Ne amintim în fiecare an de cei din Mărăști, nu am uitat. Acolo a fost un mort. Cum să uităm? Nu mergem acolo din cauza lipsei de timp și din cauza organizării. Se pun coroane la troița din Mărăști. Avem în fiecare an traseul clasic. Mai sunt oameni în vârstă, copii care vin cu noi. Nu putem merge peste tot. Nu mergem nici la Fabrica de Bere unde a au fost nouă morți”, a declarat Aurel Coltor, președintele Asociației pentru Adevărul Revoluției.

Text: Elena Gădălesn, Maria Man


Publicitate

Postaţi un comentariu