Obiceiuri şi tradiţii populare de Sfântul Ioan

Ziua şi noaptea de Sfântul Ion era prilej de mare petrecere pentru  femeile măritate.  Se adunau la o gazdă, unde aduceau mâncare, ouă, făină, carne şi băutură, şi după ce mâncau şi beau din belşug, spunând că se iordănesc, femeile cântau, chiuiau şi jucau toată noaptea.

Dimineaţa, femeile ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale şi-i duceau cu forţa la râu sau la lac, ameninţând că-i aruncă în apă dacă nu se răscumpăra cu un dar, de obicei o vadră de vin.

În această zi, numită şi Ţonţoroiul femeilor, excesele de băutură şi petrecerile nu supărau pe nimeni. Femeile se considerau mai tari decât bărbaţii şi cu mai multe drepturi şi nu le era teamă să lipsească de acasă, să chefuiască sau să se distreze, fără să dea socoteală nimănui.

În unele sate şi tinerele neveste erau chemate la petrecerea femeilor căsătorite printr-un ritual special care cuprindea, printre altele, udatul lor cu apă la râu, lac sau fântână. Obiceiul a fost consemnat până la începutul secolului XX, în zonele Buzău, Brăila, Constanţa, Ialomiţa sau Tulcea. Obiceiul aminteşte de anticele petreceri dionisiace.

În multe sate din Maramureş, există încă obiceiul Vergelului sau spargerea Crăciunului.

Fetele de măritat pregătesc coşuri cu băutură şi mâncare, iar feciorii plătesc muzicanţii şi duc fetele în curtea unei gazde unde se ţine Vergelul.

Se cântă şi se dansează, iar în horă intră şi fetele care se vor mărita în acest an şi se formează viitoarele cupluri, toată petrecerea încheindu-se cu un ospăţ comun, care sparge perioada sărbătorilor.

Sursa: crestinortodox.ro