Nu ratați noul număr Transilvania Reporter: „Revanșa meseriașilor”

În România este în continuare fixată ideea că meseriaşii nu sunt demni de respect, însă, dincolo de  superioritatea cu care sunt savurate ştirile despre noile boacăne ale lui Dorel, se conturează o realitate în schimbare. Meseriaşii din România încep să-şi recapete brăţările de aur cu care erau onoraţi de retorica perioadei comuniste pe măsură ce reindustrializarea ţării înaintează susţinută îndeosebi de investiţiile străine.

Angajatorii din România resimt lipsa specialiştilor. Învăţământul tehnic este prăbuşit, 90 la sută dintre şcolile profesionale s-au închis în ultimiii 25 de ani şi mare parte din cele care au rămas deschise sunt prost utilate şi frecventate de tineri neinteresaţi cu adevărat să deprindă o meserie. Lucrurile sunt însă pe cale să se schimbe ca o consecinţă a maturizării economiei româneşti.

Tot mai multe companii, începând cu cea mai mare din România, Petrom, îşi extind acţiunile pentru îmbunătăţirea percepţiei privind absolvirea unei şcoli de meserii. Insistenţa cu care părinţii vor să-şi vadă copiii absolvenţi de facultate slăbeşte în faţa faptului că de multe ori trei ani de studiu într-o şcoală de meserii vine cu avantaje. Spre deosebire de diploma universitară care te condamnă la o chinuitoare perioadă de găsire a unei ocupaţii, certificatul de meseriaş obţinut pe bune înseamnă siguranţa unui loc de muncă tot mai bine plătit.

Pus în faţa nevoilor firmelor, statul începe să reconsidere educaţia vocaţională. La Cluj, inspectoratul a organizat o caravană pentru  atragerea tinerilor de la ţară în învăţământul profesional. Cu destul succes de audienţă mai ales după veştile privind cifrele salariale avansate de firmele prinse în caravană. Una dintre ele, austriacă, promite să-i salarizeze pe viitorii sudori cu minim 1000 de euro lunar, iar altele, nu puţine, propun pentru diverse meserii câştiguri lunare de peste 4000 de lei.

„Lipsa de specialişti este o problemă la nivel naţional, pe care o au toate companiile din România şi multe au ajuns să îşi creeze singure mijloace de pregătire a oamenilor: susţin o clasă, o şcoală. Dar este o problemă care dacă ar fi rezolvată şi lucrurile ar fi făcute la nişte standarde precum cele din afară, unde se pune foarte mult preţ pe educaţie vocaţională, schimbările ar fi majore”, Mona Nicolici, de sustenabilitate Petrom.

SUMARUL EDIȚIEI

ACTUALITATE. Românii se pregătesc să plece în spaţiu… de la Cluj. Cercetători români de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare COMOTI Bucureşti propun o invenţie concretizată în construirea unei nave spaţiale dotată cu motoare magnetoplasmodinamice de foarte mare putere pentru transportul de pasageri şi materiale în întregul sistem solar. (Marius Avram)

ACTUALITATE. Islam în Bruxelles: Molenbeek = Ferentari cu turbane. Se tot scrie despre Molenbeek, cuibul belgian de islamism, unde se ascund teroriștii musulmani, ca și cum ar fi un oraș, sau o „localitate”, pe când în realitate e doar un cartier din Bruxelles. Arondisment, mai degrabă, după modelul parizian. Musulmanii care locuiesc aici sunt numiți în Belgia „alohtoni”. Bruxelles este orașul cel mai mixt din lume după Dubai. In Bruxelles, 62% din populație sunt născuți în străinătate (în Dubai peste 80%). Între un sfert și o treime din populație sunt musulmani, cea mai mare proporție din orice capitală occidentală. (Dan Alexe, publicist)

DOSAR: Ierarhia ocupațiilor se schimbă dramatic

Lipsa de specialişti, o problemă majoră pentru companii. Părinţii îşi îndeamnă adesea copiii să meargă la facultate, deşi ei şi-ar dori să urmeze o şcoală profesională, de teamă că nu vor respectaţi de cei din jur, afirmă Mona Nicolici, manager de sustenabilitate în cadrul Petrom, companie care de anul trecut desfăşoară un proiect de schimbare a învăţământului profesional. Scopul acestui program este de a schimba învăţământul profesional din România prin reorientarea tinerilor către şcoli de meserii şi creşterea respectului atât al acestora pentru profesia lor cât şi a celor din jur.

Clujul caută meseriaşi! Salarii de 1.000 de euro! Cine n-a fost pus în situaţia de a căuta meseriaşi pentru diverse reparaţii sau treburi casnice? Dar fie aceştia erau greu de găsit, fie cei care ofereau astfel de servicii erau precum Dorel din celebra reclamă. Adevărul e că în Cluj şi în ţară e o criză acută de meseriaşi. Pentru că şcolile de meserii au dispărut din peisaj o bună bucată de vreme, numărul meseriaşilor a scăzut, iar cei care chiar s-au priceput la câte ceva au cam luat drumul străinătăţii. Şcolile de meserii au reapărut de curând, dar, din diferite motive, ele par să fie, cel puţin deocamdată, prea puţin căutate, deşi statul şi firmele oferă o serie de facilităţi, dar şi salarii de invidiat. (Marius Avram)

Buni la teorie, codași la practică. Dacă în România pentru mulți elevi faptul că urmează cursurile unei școli profesionale nu este tocmai un lucru de laudă, în Germania lucrurile stau puțin diferit. La noi încă există concepția potrivit căreia copiii trebuie să facă cu orice preț liceul, chiar dacă au înclinații spre o anumită meserie. Chiar dacă multe dintre meseriile ce pot fi învățate în cadrul școlilor profesionale sunt mult mai bine plătite ca în trecut și se caută atât la noi, cât și în afară, sunt puțini părinți care se împacă cu ideea de a avea un absolvent de profesională în familie. (Maria Man)

Partea moartă a învățământului miroase a covrigi calzi. După primii pași în clădirea laboratoarelor de la Colegiul Tehnic „Raluca Ripan” te izbește un miros dumnezeiesc de covrigi proaspeți și saleuri. În laboratoare, mirosul este mai puternic. Când însă mireasma de aluat proaspăt copt se risipește, la iveală iese o realitate de speriat: ne aflăm într-un liceu tehnologic, echivalentul unei insule a condamnaților pe care copiii ce și-ar dori să fie oriunde altundeva „luptă” cu profesori bine pregătiți, dar rămași fără argumente în fața unei generații care nu crede că din munca fizică se mai poate trăi în România. (Radu Hângănuț)

Şcolile profesionale cresc precum voinicul din poveste. Numărul elevilor clujeni care aleg să urmeze cursurile uneia din cele 22 de şcoli profesionale care funcţionează în prezent în Cluj este în continuă creştere de la an la an. Astfel, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, dacă în 2012-2013 în învăţământul profesional clujean cu durată de doi ani erau doar 10 calificări şi 284 de elevi, în 2013-2014, numărul lor a fost mai mult decât dublu, adică 610 elevi la 15 calificări, iar anul şcolar trecut au fost înscrişi 558 de elevi la 13 calificări. (Claudia Romitan)

Repornirea învățământului profesional- o mare provocare. „De fapt, ne dorim să readucem ideea că munca este cel mai onorabil lucru  pe care-l face un om”, Dorin Șaramet, administrator al Școlii Kronstadt, adept al eticii protestante. În 2012 la cererea unor oameni de afaceri, ministrul Daniel Funeriu crea cadrul legal pentru înfiinţarea unei şcoli profesionale în sistem dual, pe model german, la Brașov. (Ruxandra Hurezean)

Lipsa școlilor profesionale afectează mult piața muncii. Număr insuficient al școlilor profesionale din România afectează inevitabil și piața muncii. Transilvania Reporter a discutat cu mai mulți angajatori care se plâng că de abia găsesc meseriași sau oameni calificați: cei buni sunt plecați, iar tinerii sunt total nepregătiți. (Maria Man)

CULTURĂ. „În viitorul apropiat”, a treia producție Teen Spirit, marca Reactor. Cea mai recentă premieră a platformei Teen Spirit, inițiată de spațiul Reactor de creație și experiment, vine din nou în întâmpinarea spectatorilor tineri, fără a se limita însă la acest segment de public, de data aceasta cu un spectacol despre Viitor. Ce vei face mâine, ce vei face după ce pleci de aici, sau cum ai vrea să își amintească oamenii de tine, sunt doar câteva dintre întrebările pe care le ridică spectacolul „În viitorul apropiat”, al treilea spectacol al platformei Teen Spirit, după „Dispariția” și „Nu cred că o să îmi treacă vreodată”. (Cristina Beligăr)

REPORTAJ. Distracţia continuă….fără fumuri. Prima noapte de weekend în care urmau să fie aplicate rigorile legii împotriva fumatului în spații publice închise se arăta un soi de sperietoare pentru proprietarii de cluburi, în special după ce în prima zi de aplicare a legii, proprietarii de cafenele fără terase strâmbau din nas, supărați că fumătorii nu s-au mai înghesuit la cafea. (Radu Hângănuț)

EROII TIMPULUI NOSTRU. Dr. Szentágotai Loránt: Ultimul lucru pe care tata mi l-a spus a fost: „Ai grijă de bătrâni”. Este ora prânzului. În curtea Căminului pentru seniori „Casa Theodora” doi bătrânei se plimbă, așteptând ora mesei. Ne întâmpină o doamnă extrem de sociabilă. Stă pe băncuța de la intrare. Poartă fustă roșie și joben albastru. E dornică să ne povestească despre viața sa, atât cât își amintește. Știe că a fost farmacistă și încă una respectabilă. Îi place aici, are tot ce îi trebuie. Domnul doctor Szentágotai Loránt știe că venim. Ne întâmpină vesel, dar vizibil obosit. Tocmai a salvat o viață. „Îmi cer scuze. A fost cod roșu. A trebuit să salvez un pacient. Până venea salvarea era gata”, ne spune acesta în timp ce își drege respirația în urma aplicării unui masaj cardiac. „Haideți să vă prezint casa, pacienții”. (Maria Man)

CĂLĂTORII. Viva la revolución! Am fost odată în Cuba. Și aș mai merge de o mie de ori. Să ajungi la Havana e destul de ușor. Sunt zboruri directe din Paris, Madrid și Milano. L-am ales pe cel din Paris, cu compania Air France, sigur, elegant, cu gustări minunate şi băuturi bune. După aproape zece ore de zbor , am aterizat pe aeroportul internaţional „José Martí” din Havana, la ora exactă. Dar degeaba ne-am bucurat că am ajuns la timp. Ca să intri în Cuba nu e chiar aşa de simplu. Îți trebuie în primul rând răbdare, apoi „Visa Tarjeta del Turista”, care se obţine fie de la ambasada Cubei din Bucureşti fie la sosirea pe aeroportul din Havana (condiția este ca și compania aeriană cu care zbori să-ți accepte îmbarcarea fără viza prealabilă).  (dr. Liliana Morar)

DOCUMENTAR. Teatrul: istorie, evoluţie, sărbătoare. Teatrul este un limbaj universal, care uneşte culturi şi popoare. Este o formă de artă, este divertisment şi este educaţie, în acelaşi timp. Teatrul exprimă sentimente şi trăiri, ne poate face să zâmbim sau să plângem, ne pune pe gânduri şi ne transportă într-o altă lume, pe parcursul reprezentaţiei. Teatrul există încă din Antichitate, a avut o istorie lungă şi interesantă şi s-a dezvoltat împreună cu societatea. Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru şi este, de atunci, sărbătorită anual în centrele institutului şi de comunitatea teatrală internaţională. (Mădălina Kadar)

SPORT.

  • Amicalul anului. Echipele naţionale de fotbal ale României şi Spaniei se vor duela la sfârşitul acestei săptămâni, la Cluj-Napoca, în cel mai tare amical al „Tricolorilor” din acest an. Adversara României de la Cluj, Spania, este câștigătoarea ultimelor două Campionate Europene și a Cupei Mondiale din 2010. Statistic, aceasta va fi a 16-a înfruntare dintre cele două reprezentative. În precedentele15 partide de cinci ori s-au impus „Tricolorii”, cinci meciuri au fost câștigate de iberici, iar alte cinci partide s-au încheiat la egalitate. Ultima confruntare dintre România și Spania a avut loc în 2006, la Cadiz. România a câștigat atunci cu 1-0, prin golul lui Ciprian Marica. (Patrice Podină)
  • Povestea primului meci al României la Cluj. A fost o vreme când Bucureștiul nu însemna mare lucru în fotbalul românesc, iar „granzii” se găseau la Timișoara, Oradea, Arad sau Cluj. Atunci echipa națională era formată majoritar din ardeleni și bănățeni, iar meciurile internaționale se desfășurau frecvent în orașele din „provincie”. Sub aceste auspicii a început istoria echipei naționale de fotbal, iar meciul cu Spania programat la sfârșitul acestei luni la Cluj este, din această perspectivă, o întoarcere acasă a naționalei. (Bogdan Stanciu)
  • „Era post Generația de aur” și ascensiunea Spaniei. Apropierea înfruntării amicale dintre echipele naţionale de fotbal ale României şi Spaniei, care va avea loc, duminică, 27 martie, la Cluj-Napoca, reprezintă un moment numai bun de a face o retrospectivă a ceea ce înseamnă astăzi „Furia Roja” (Furia Roşie n.a.), așa cum este supranumită reprezentativa iberică. În termeni simpli, sau încercând o ”variantă scurtă” a poveștii, puntem spune că totul a început în 2008. Era anul în care ”Tricolorii” participau la ultimul turneu final al unui Campionat European, găzduit Elveția și Austria. Era primul turneu final după ”era Generației de aur” și anul în care fotbalul mondial intra sub stăpânire spaniolă. (Patrice Podină)
  • Neluţu Sabău: „Noi i-am învăţat pe spanioli tiki-taka”. Echipele naţionale de fotbal ale României şi Spaniei sunt la egalitate perfectă în ceea ce priveşte meciurile directe, disputate din 1962 şi până în prezent. La fel de interesant, statistica indică faptul că „Tricolorii” sunt neânvinşi pe teren propriu în faţa ibericilor. Selecționatele României și Spania s-au întâlnit până în prezent de 15 ori, ambele formații înregistrând câte cinci victorii, alte cinci jocuri încheindu-se nedecis. (Patrice Podină)

Publicitate

Postaţi un comentariu