Nu rata noul număr din Transilvania Reporter

Joi a apărut noul număr al săptămânalului „Transilvania Reporter”, care are ca subiect principal fenomenul cerșetoriei.

Toamna i-a readus pe clujeni în oraş şi odată cu ei se întorc şi păstrătorii tradiţiei uneia dintre cele mai vechi meserii din lume. Îi vedem în centru, îi vedem prin cartiere, la biserici, în faţa spitalelor. Mai numeroşi decât în anii trecuţi, cerşetorii îşi reocupă poziţiile şi o fac cu agresivitatea celor conştienţi că şi în profesia lor, la fel ca în imobiliare, locaţia contează.

Adâncirea crizei în zonele mai sărace din ţară şi relativa revenire economică a Clujului, pune oraşul candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană în postură ispititoare pentru cerşetorii de profesie din întreaga ţară. Aproape 700 dintre ei au fost adunaţi de Poliţia locală de pe străzile Clujului, acolo unde au avut ocazia să se întoarcă după o călătorie forţată spre localităţile de baştină. Statisticile Primăriei spun că 90 la sută dintre cerşetorii ridicaţi de poliţişti nu sunt clujeni şi cei mai mulţi au fost trimişi cu trenul acasă doar ca să aibă de unde să se întoarcă.
Clujul îi atrage pe cerşetorii de prin toată ţara nu doar prin PIB-ul mai ridicat, ci şi prin profilul său urban. Două din motoarele economice ale oraşului, universităţile şi spitalele, aduc profit şi negustorilor de emoţii cu mâinile întinse. Reţele specializate în cerşetorie trag foloase din vulnerabilitatea studenţilor care trăiesc frica examenelor şi a bolnavilor cu teamă de moarte.

Pusă în faţa accentuării fenomenului chiar în preajma momentului când Clujul va prelua titlul de capitală europeană a tineretului, Primăria nu dă semne că are soluţii. La iniţiativa consilierului local Claudia Anastase, câteva panouri care îndeamnă populaţia să nu încurajeze cerşetoria au fost amplasate timid în oraş. Panourile scot în evidenţă faptul că cerşetoria este cel mai adesea practicată pentru profit, nu din nevoie. O dovedeşte şi faptul că centrul de găzduire al Primăriei pentru persoanele fără adăpost este doar pe jumătate plin. Singura modalitate de a-l ajuta pe cerşetorul din stradă este de a nu-i da bani, aducându-l în situaţia de a fi silit să caute sprijinul organizaţiilor de asistenţă socială, confirmă un expert eleveţian care, în România, activează în domeniu de mai bine de 20 de ani. (C.C.)

Sumarul ediției:

POLITICĂ. Partidele clujene, în derivă în epoca marinarului. Clujul a avut şi are –pe drept cuvânt- pretenţii de mare oraş al ţării, primul al Transilvaniei şi la concurenţă, din multe puncte de vedere, cu capitala Bucureşti. Dacă din punct de vedere universitar, cultural, ştiinţifiic Clujul excelează, din punct de politic lucrurile au lăsat de dorit. Trecând peste faptul că de multe ori a fost împotriva curentului politic la nivel naţional, rămânând încremenit multă vreme în preferinţele sale politice mai aparte -12 ani cu Gheorghe Funar (PUNR/PRM) şi deja alţi 12 la încheierea mandatului cu cuplul PDL Emil Boc-Sorin Apostu-, Clujul n-a dat, cel puţin din punct de vedere numeric, nici mari oameni politici şi de stat, în comparaţie cu judeţe mult mai modeste ca potenţial. Au fost totuşi, câţiva miniştri importanţi şi cu vizibilitate naţională (Vasile Puşcaş, Ioan Rus, Vasile Dâncu), un premier şi un preşedinte de partid (Emil  Boc), un alt preşedinte de partid (Gheorghe Funar) şi un alt preşedinte de partid şi ministru (Andrei Marga), dar care a fost mai cunoscut ca universitar. Pe ici, pe colo, Clujul a mai dat câţiva miniştri şi lideri politici, dar care, cum zice vorba acea, n-au rupt gura târgului. (Marius Avram)

REPORTAJ. Infractor la tinerețe, cerșetor la bătrânețe. Clujeanul Vasile Așchineanu a ajuns în stradă, după o viață dezorganizată, din cauza familiei și a anturajului. Acum la bătrânețe, e convins că nu prea mai are ce să facă pentru a-și câștiga existența, așa că apelează la mila oamenilor. (Maria Man)

REPORTAJ. Acasă la oamenii străzii. La Centrul de Găzduire Temporară de pe strada Oașului nr. 298, este liniște. La intrare, o femeie de vârsta a doua mătură. Vorbește singură, apoi contină să măture. Mătură și se ceartă. Pe hol a terminat de măturat deja. Nu a pus-o nimeni, dar are, cel mai probabil, nevoie de activitate. Este una dintre cele două doamne care încă nu au fost identificate, iar procedura durează sașe luni. Nici pe ea, nici pe colega de cameră nu le cunoaște nimeni. Nu știe nici ea cine este. (Maria Man)

INTERVIU. Claudia Anastase: Oferind bani cerșetorilor, perpetuăm exploatarea. Cluj-Napoca este în ultimii ani o adevărată destinaţie pentru cerşetorii din toate colţurile ţării. Vin aici pentru că au auzit că oamenii sunt milostivi, aşa că nu e de mirare că unii ajung să câştige în numai câteva ore de cerşit chiar şi sute de lei. Cazul unui sibian de 40 de ani care a venit într-o dimineaţă cu trenul la Cluj şi în numai câteva ore a strâns aproape 500 de lei stând în faţa mai multor biserici este doar unul dintre cele care au fost mediatizate. Datele pe care le are poliţia locală arată că există câteva sute de cazuri pe an pentru care se întocmesc procese verbale de contravenţie. Dar numărul cerşetorilor e mult mai mare pentru că nu toţi cei care cerşesc sunt şi prinşi de poliţişti. Pentru a descuraja fenomenul în continuă creştere, din această toamnă la Cluj începe o campanie anti-cerşetorie, iniţiată de consilierul local Claudia Anastase. Social-liberalul a reuşit să treacă prin Consiliul Local, cu unanimitate de voturi, un proiect de hotărâre care propune mai multe măsuri de descurajare a cerşetoriei. (Claudia Romitan)

MODEL. Cum scapă elvețienii de cerșetorii români. Buchi Stephan, expert elveţian în domeniul asistenţei sociale, despre cum nu-i ajuţi pe cerşetori dându-le bani. (Caius Chiorean)

CULTURĂ. Monica Madaş, pe urmele Mariei Tănase: Muzica mă alină, desenul mă vindecă, dansul mă energizează. A plecat la Londra în 2007 cu ocazia unei expoziţii şi a rămas acolo nu fără a păstra contactul permanent cu România. Cel mai mult îi lipseşte din ţară satul românesc, dar se „mulţumeşte” şi cu viaţa din metropola multiculturalităţii. Monica Madaş este o artistă completă şi în prezent face parte dintr-un proiect muzical care aduce împreună improvizația de jazz, temele folclorice din ţările de origine ale muzicienilor şi compoziții originale. Alături de colegii ei, şapte artişti, din şapte ţări, Monica Madaş va concerta la sfârşitul lunii septembrie pe scena Filarmonicii Transilvania  în cadrul turneului Roots Revival Romania. (Cristina Beligăr)

AFACERI. Fustițele tricolor- accesorii șic pentru patriotul din voi. Dragostea pentru România poate îmbrăca foarte multe forme și, dacă este să ne luăm după spusele Nicoletei Sergentu, o tânără studentă la Cluj venită din Republica Moldova, acest tip de iubire ar putea îmbrăca și o fustiță croită în culorile tricolorului. Astfel, ideea unei mici afaceri de familie a adus „în horă” moldovence, românce dar și doamne și domnișoare de pe întreg mapamondul, dornice să se mândrească printre străini cu fustița viu colorat a moldovencei, care dincolo de a fi debutantă în industria modei este și studentă la jurnalism și științe economice. (Radu Hângănuț)

RELIGIE. Faceţi milostenie, de cerşetorie şi cerşetori să ne ferim. Cerşetorii sunt semenii noştri pe care îi întâlnim la şcoală înaintea examenelor, la spital, dar mai cu seamă la biserică duminica. Interacţionează cu noi prin a ne ce cere cu precădere bani. Cerşetorii există de când lumea iar pomenirea lor în Biblie, atât în Noul Testament cât şi în cel Vechi este un fapt frecvent. (Elena Gădălean)

DOSAR. „Prietenii tăi”, după 20 de ani. „I’ll be there for you, when the rain starts to pour… I’ll be there for you, like I’ve been there before” – câţi dintre noi nu am fredonat acest refren, în ultimii ani, aşteptând cu nerăbdare să vedem prin ce experienţe mai trec cei şase prieteni? Există destul de puţine persoane care nu au văzut niciodată un episod din „Friends”, există şi mai puţine persoane care nu au auzit niciodată de ”Prietenii tăi”. şi oricine s-a uitat la acest serial s-a identificat, la un moment dat, cu un personaj, ori cu o situaţie, prezentate acolo. Pentru că ”Friends” nu este doar despre cei şase prieteni, ci vorbeşte despre tinerii din lumea întreagă, cei care încearcă să trăiască pe cont propriu, să jongleze cu viaţa profesională şi cea personală – şi nu reuşesc mereu. (Mădălina Kadar)

SPORT. Suleiman bistriţeanul. De ani de zile presa sportivă relatează despre evoluţiile bune sau foarte bune ale copiilor români care joacă fotbal în campionatele unor ţări precum Italia, Spania sau Portugalia. Fie că s-au mutat odată cu familiile, plecate în cautarea unui trai mai bun, fie au fost remarcaţi în urma unor trialuri şi transferaţi de la vârste fragede, micii fotbalişti români au un ţel comun – să facă o carieră în ţările de adopţie. Mai rar, şi totuşi există, şi situaţie în care rolurile se inversează. La Bistriţa evoluează un tânăr atacant, născut din mamă româncă şi tată sirian. Putea să aleagă să joace pentru echipa naţională a ţării tatălui, dar a ales „tricolorul”. Akari Sadi Suleiman a vorbit cu echipa Transilvania Reporter, într-o ardelenească neaoşă, despre planurile lui de viitor. (Patrice Podină)


Publicitate

Postaţi un comentariu