Nu au găsit sudori la Cluj, aşa că i-au adus tocmai din Vietnam

Firmele clujene se confruntă cu dificultăţi tot mai mari în a-şi găsi personal calificat când este vorba despre meserii tot mai puţin căutate de tineri, ca sudori sau lăcătuşi, aşa că unele companii sunt nevoite să aducă muncitori străini. Este şi cazul firmei de construcţii metalice Gormet, care la începutul acestui an a adus, prin intermediul unei agenţii de recrutare, 48 de muncitori tocmai din Vietnam.

Reprezentanții companiei spun că au încercat timp de aproape doi ani să găsească personal calificat pentru posturile vacante din fabrică, dar fără succes. Așa au ajuns la una dintre cele mai mari agenții de recrutare de personal, care a venit cu soluția recrutării muncitorilor vietnamezi. Procesul de recrutare nu a fost deloc simplu, însă după circa trei luni cei 48 de vietnamezi au primit vizele și permisele de muncă necesare, așa că la finalul lunii ianuarie au zburat către România. La Cluj au beneficiat de training-uri și de susținerea și îndrumarea continuă a colegilor lor români. ”În cele trei luni de când lucrez alături de ei pot spune că sunt oameni harnici și dornici să învețe. Au venit cu cunoștințe pe plan profesional destul de bune. Sigur a trebuit să lucrăm foarte mult în echipă cu colegii români pentru a-i ajuta să se adapteze la produsele pe care le realizăm noi. Evoluția lor a fost neașteptat de bună și aceasta și deoarece colegii români au fost dornici să îi învețe. Am încercat să creăm o familie aici pentru ei, să îi facem să se simtă acasă și să mai uite de dorul de țară ”, explică Ștefan Săcăcean, supervizor producție la Gormet.

De altfel, reprezentanții companiei se declară foarte mulțumiți de muncitorii vietnamezi, dorind și pe viitor să continue colaborarea. ”Atât eu cât și colegul meu Tavaszi Zoltan am participat la procesul de susținere și inițiere al sudorilor vietnamez, aici ne referim la tehnicile și procedurile de sudare, în scopul obținerii unui rezultat optim al sudurilor, calitativ și cantitativ. Am folosit și câteva cuvinte în vietnameză, ca să înțeleagă mai repede și mai ușor ce au de făcut, ca han (sudură), mai (polizare), same same (la fel) și ca limbă de conversație folosim engleza. Toate indicațiile noastre sunt respectate de colegii vietnamezi și ei se străduiesc să aibă o evoluție permanentă în cadrul companiei. Suntem mulțumiți de ei și chiar ne dorim să avem și alți sudori pentru a ne mări echipa”, explică Iulian David, inginer sudor internațional.

Iar dorința pentru o colaborare cât mai îndelungată se pare că este reciprocă. Ionuț Buda (Resurse Umane) spune că mulți dintre ei își doresc să rămână la Cluj și după expirarea contractului de doi ani, și chiar au cerut companiei să le ofere prelungirea acestuia, fiind foarte mulțumiți de beneficiile oferite, pe lângă salariu, muncitorii beneficiind și de cazare gratuită cu toate utilitățile incluse.

”Am venit în România pentru a putea câștiga mai multă experiență în munca de sudor, de asemenea, câștig mai mulți bani decât acasă și așa îmi pot ajuta familia. Îmi place în România, e o țară foarte frumoasă. Am studiat ingineria, dar am venit aici ca supervizor. Traduc pentru colegii mei, îi ajut în munca de sudură, eu îi coordonez, așa că le dau de lucru în fiecare dimineață, dar mă ocup și de chestiuni administrative, particip la ședințe. În Vietnam am familie, trei copii de opt, trei și un an și o soție frumoasă. Vorbesc cu ei zilnic prin messenger, facebook”, spune Nguyen Gia Thanh, supervizorul vietnamezilor.

”Sunt o persoană simplă, care își dorește să învețe cât mai multe, atât în viață, cât și la muncă, îmi doresc să pot să am grijă de familia mea și să îi asigur viitorul. Lucrez în străinătate de peste 10 ani  și în fiecare loc în care am fost am avut parte de experiențe interesante și sper să fie la fel și aici la Cluj-Napoca, în România. Mă bucur că am ajuns să muncim într-un mediu profesionist, în care ne bazăm foarte mult pe sprijinul celorlalți colegi, deși uneori este destul de greu să comunicăm. Sper ca pe viitor să ne bucurăm de același sprijin atât în munca noastră cât și în viața noastră. Eu cred că acesta este un loc de muncă foarte bun pentru noi, unde ne-am dori să rămânem pe termen lung. Avem parte de oameni prietenoși, aer curat, un peisaj natural deosebit și mâncare delicioasă. Familia mea este foarte liniștită că mă aflu și muncesc aici, vorbim în fiecare zi prin intermediul internetului”, povestește și Pham Tien Quiet, despre experiența sa în Cluj-Napoca.

Limba rămâne o barieră

Principala provocare atunci când în echipă sunt muncitori veniți dintr-o cultură atât de diferită este bariera lingvistică. O recunosc atât vietnamezii, cât și colegii lor români, care spun că ”google translate” a devenit un instrument de bază în fabrică. ”Există o problemă de comunicare cu ei, dar ne descurcăm apelând și la metodele străvechi de comunicare prin semne, desene, mai folosim google translate, doi-trei înțeleg mai bine limba engleză și e mai ușor, mai traduc și pentru ceilalți.  Marea majoritate sunt tineri, cu familie, cu copii, au motivație să lucreze aici, sunt serioși, harnici, conștiincioși. Îi apreciez foarte mult, mă gândesc cum ar fi să îmi las eu familia cu doi, trei copii și să plec la 8.000 de kilometri și să lipsesc de acasă doi ani, chiar dacă acum sunt mijloace moderne de comunicare, e foarte greu”, spune Dan Rus, supervizor producție.

”E prima oară când lucrez cu străini în echipă sunt foarte respectuoși, foarte harnici, discuția dintre noi românii și vietnamezi se face un pic mai dificil din motive de limbă, majoritatea nu cunosc prea bine engleza. Și e dificil de explicat sau de îndrumat din punct de vedere tehnic în aceste condiții. Îi respect și știu că nu le ușor, că au venit de la mii de kilometri pentru a-și ajuta familia, pentru a se realiza profesional și personal. Sunt foarte calificați. Sunt bucuros că am reușit să creem o comunitate fericită pot să spun și pe plan profesional și pe plan personal”, spune și Bogdan Bere, sudor.

”Familia” vietnamezo-română de la Cluj

Tocmai pentru a-i ajuta să se adapteze mai ușor la cultura românească, compania s-a ocupat și de integrarea vietnamezilor în viața comunității, planificând diverse activități. ”Avem un plan de recreere și educațional pentru ei, îi scoatem prin oraș, să cunoască împrejurimile. Sigur au contribuit enorm colegii români, unii dintre ei, din proprie inițiativă i-au invitat la ei acasă să le cunoască familia. O încercare de integrare în mod activ a lor a fost, de exemplu, o vizită recentă la Grădina Botanică, organizată împreună cu mai mulți colegi. Acțiunea a fost gândită astfel încât să le crească gradul de independență și interacțiunea cu comunitatea clujeană. Astfel, deși au avut însoțitori tot timpul, am optat să mergem cu ei cu autobuzul, și-au cumpărat singuri biletele de autobuz”, spune Ionuț Buda.

Iar muncitorii vietnamezi au fost foarte deschiși să își formeze și aici la Cluj o ”familie”. ”După muncă mie îmi place să joc ping pong și fotbal. Merg de multe ori la fotbal cu colegii români, sunt o persoană deschisă și mă simt bine cu ei, chiar dacă la început am avut ceva probleme de comunicare”, spune Nguyen Gia Thanh.

”Eu am ieșit și la un grătar cu ei, i-am dus și la Iulius Mall și le-a plăcut că am ieșit împreună cu familia. E greu pentru ei, îi apreciez că fac un sacrificiu foarte mare pentru familie, toți au copii, e foarte greu să stai departe de familie atâta timp. Le-a plăcut foarte mult când i-am dus la grătar slănina prăjită, vor să încerce lucruri noi și privind mâncarea din România”, adaugă Tudor Haidău, sudor.

Potrivit datelor statistice, anul trecut peste 1.400 de muncitori vietnamezi au semnat contracte pentru a munci în România, numărul acestora fiind în creștere față de anii precedenți.

Distribuie:

Nu există Comentarii

  1. Normal ca le convine la patroni de muncitori vietnamezi ca îi plateste cu 3000ron impozabil la 12 ore pe zi.de aia nu au muncitori romani ca nu platesc.de supervizori si ingineri sudori e jale in gormet la câtă meserie stiu…….doar cine are pile sau vine cu plasa de acasa are salar mare…..pacat de domnul DIRECTOR IOJI ca nu stie ce se intampla jos in halele de productie.

  2. nicolae ionescu says:

    o lume în derivă, se scoate în față ceea ce contează mai puțin pentru poporul muncitor român; dacă românii muncitori ar fii respectați uman și financiar nu ar lua cu milioanele calea pribegiei. Iar despre patroni? niște bestii, și vinde și proprii părinții din groapă să mai facă un ban în plus. O societate în derivă ce a început să umfle de atâta minciună și nedreptate. Massmedia?… Doamne Ferește!….

  3. Alexandru says:

    Am fost la interviu la Gormet, i-au luat de pe olx și a fost exact ce am așteptat. La interviu am fost tratat cu lipsă de respect, pe principiu, ”hai să-l ridiculizăm pe ăsta cât se poate de mult, că poate negociem cel mai mic salariu posibil”. Era iarnă și în hală era mai frig ca afară. Înăuntru niște oameni înfofoliți și crăpați de frig. Persoana cu care trebuia să sustin proba practică era un domn fără chef de viață, care a întârziat jumătate de oră la interviu și care abia aștepta să se termine interviul, inainte să înceapă. Nu-mi amintesc să se fi introdus, dar îmi amintesc că am dat probă pentru MIG – Multistrat, iar când a fost vorba de sudura WIG, i-am spus că nu știu să sudez WIG, dându-mi seama că nu mai era cazul. Acolo se faceau produse pentru Caterpillar, pe bani puțini și condiții oribile. Sincer să fiu, îi compătimesc pe vietnamezi. Am văzut condiții de temniță, care erau ceva mai bune.

Postaţi un comentariu