Moș Nicolae: legende, tradiții, povești

Copiii de ieri și de azi știu că, în fiecare seară de 5 decembrie, papucii trebuie lustruiți și aranjați frumos sub geam, dacă vor să primească vizita misteriosului și generosului Moș Nicolae. De generații întregi, această seară magică aduce bucurie celor mici și celor mari deopotrivă, chiar dacă darurile aduse de Nicolae nu sunt atât de ”spectaculoase” ca și cele primite de la Moș Crăciun. Puțini știu însă că Nicolae făcea daruri încă de acum sute de ani, că a existat cu adevărat și că a inspirat chiar și figura modernului Moș Crăciun.

Minunile lui Nicolae

Se crede că Nicolae s-a născut în jurul anului 270 î.e.n., în Myra din Lichia, pe atunci provincie romană, astăzi teritoriu al Turciei. S-a născut într-o familie bogată și foarte credincioasă. Este descris ca un om deosebit de bun și de generos, cu o foarte mare credință și dragoste față de Dumnezeu. A rămas orfan încă de tânăr, moștenitor al unei averi consistente – pe care a ales să o împartă săracilor. Era copil când părinții săi au murit, în timpul unei epidemii, iar el a fost crescut de unchiul său, care era episcop de Patara (Patras, Grecia). Nicolae a devenit preot, a făcut numeroase pelerinaje, apoi a fost ales el însuși episcop, în Myra. A fost persecutat pentru credința lui neclintită și a murit în anul 340 î.e.n. (350, după alte surse).

Se spune despre Nicolae că a făcut și numeroase minuni, dar, mai ales, fapte bune. Probabil că cea mai cunoscută legendă legată de el este aceea cu cele trei surori. Tatăl fetelor ar fi fost un nobil ce își pierduse averea, astfel că cele trei surori nu se puteau mărita, ci ar fi trebuit să fie vândute. Când a venit vremea ca sora cea mare să se mărite, Nicolae a lăsat noaptea la uşa casei nobilului un săculeţ cu aur; povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de-a doua fată. Când a venit vremea măritişului pentru cea de-a treia, nobilul a stat de pază ca să afle cine este binefăcătorul fetelor. Se spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului cu aur prin hornul casei drept într-o şosetă agăţată la uscat pe şemineu. Tatăl fetelor l-a văzut pe Nicolae şi nu a putut ţine secretul, iar de atunci oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae.

Daruri și legende

Nicolae a continuat să lase astfel de cadouri la ușa celor săraci – dacă aceștia își lăsau papucii afară peste noapte, de multe ori găseau dimineața bani în ei. Astfel a devenit cunoscut pentru darurile anonime pe care le făcea celor săraci. Continuând această tradiție, în Evul Mediu şi măicuţele sau călugării aşezau la uşă pe furiş daruri pentru săraci, în noaptea de Sfântul Nicolae.

Cei trei săculeţi de aur dăruiţi fetelor au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub formă a trei bile de aur şi a apărut şi obiceiul agăţării şosetelor de şemineu pentru a fi umplute cu daruri.

O altă legendă legată de acest sfânt spune că după călătoria pe care a făcut-o în Ţară Sfântă, pe urmele lui Iisus, Nicolae s-a întors în acasă, în Lichia, pe mare. A venit o furtună teribilă şi corabia s-a scufundat şi o mulţime de marinari s-au înecat, dintre toţi scăpând doar Nicolae. S-a rugat lui Dumnezeu, ruga lui a fost ascultată şi toţi cei înecaţi au înviat şi de atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor pe ape. Toţi marinarii vin pe uscat la slujba din noaptea de 5 spre 6 decembrie, tradiţia fiind respectată de sute de ani în Olanda.

Tradiții românești

În tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, ca un simbol pentru prima zăpadă care cade la începutul iernii. Tot el păzește Soarele, care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor. 

Tradiţia românească spune că este bătrân şi are barba albă, iar în această zi Moşul îşi scutură barba şi deci trebuie să ningă. Iar dacă se întâmplă să nu ningă, atunci se zice că ”a întinerit Sfântul Nicolae”. De ziua lui se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori de Anul Nou; astfel se ”prevestește” rodul livezilor pentru anul viitor. Tot acest obicei este și la baza versurilor din colindele românești: ”florile dalbe, flori de măr”. ”Joarda” lui Moș Nicolae este de fapt o crenguță de măr, iar cel care o primește, trebuie să o pună în apă. Dacă înflorește până de Crăciun, înseamnă că Sfântul Nicolae i-a adus posesorului iertarea greșelilor.

Legenda lui Moș Nicolae

Deşi a fost cunoscut şi iubit încă din timpul vieţii sale, datorită nenumăratelor minuni,  Sfântul Nicolae a început să fie cinstit mai ales începând cu secolul 6, la peste două sute de ani de la moartea sa. Se spune că, în nopțile sfinte de sărbători, când, preț de o secundă, se deschid cerurile și pentru noi, muritorii, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu (uneori și alături de Sfântul Vasile).

Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea, iar fiecare țară i-a adăugat caracteristici specifice. În Europa, încă din secolul 12, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a acțiunilor caritabile, în special pentru copii.

În Germania, Moșul este un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Și acolo copiii pregătesc ghetuţele în ajun, dar și o scrisoare în care îşi pun toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Se mai spune că Moş Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.

În Austria și Ungaria, Moșul călătoreşte alături de Krampus, ”aghiotantul” său, care ţine în mână o nuia cu care-i ameninţă pe micuţii care nu au ascultat de părinți. Moș Nicolae apare ca un bătrân îmbrăcat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici.

Moșul și personajul negativ

În multe țări, copiii îi lasă câte ceva Moșului sau cailor săi, pentru a avea energie în lunga lor călătorie. Copiii din Franţa lasă în ajun pentru Moş Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi puţin zahăr. În dimineața următoare, de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite.

De asemenea, în multe regiuni, Moșul este însoțit de un personaj mai puțin bun, de cele mai multe ori – așa cum este Krampus, în Austria și Ungaria. Acesta are rolul de a-i speria pe copiii neascultători, pe care îi amenință cu nuielușe. De cele mai multe ori, Moșul cel bun îi iartă, în ciuda ”recomandărilor negative” primite de la aghiotantul său. În regiunile din estul Franței, spre exemplu, Pere Fouettard (Moș Nuielușă, îmbrăcat în negru) este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminţi, altoindu-i cu o nuieluşă.

La copiii olandezi, moşul vine din Spania, pe mare, și este însoțit de Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi. Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.

În Spania, tradiţiile de Moş Nicolae au în centru un ”episcop copil”, adică un copil costumat, cu vârsta între trei şi şase ani, şi câțiva bărbaţi numiţi ”auroros”, care cântă și adună colecte. Darurile vor fi apoi date mai departe, de preot sau de ”episcopul copil”.

În Belgia şi Luxemburg, Moș Nicolae este însoțit de Hoseker. Ei îşi aşază ghetuţele în faţa uşii şi, la fel ca micuţii francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moşul, morcovi şi zahăr pentru calul lui. În Danemarca, Moșul vine purtat de reni, împreună cu elfii, iar copiii pregătesc pentru aceștia budincă de orez sau măcar un pahar cu lapte.

Tradiții și obiceiuri

Copiii italieni pun pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-şi trec dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există o tradiţie numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi), în care fetele care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care le-a ajutat pe cele trei surori sărace să se căsătorească.

În Polonia, Moş Nicolae este un personaj foarte respectat, reprezentat ca un episcop, care coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. Moş Nicolae ascultă rugăciunile copiilor, îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi ”pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Dacă nu îşi face apariţia în persoană, el îşi lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiţi.

Moșul cel generos aduce daruri și dulciuri și în Croația, unde se numește Sveti Nikola, sau în Slovacia, unde este cunoscut ca Svaty Mikulá. În satele din Slovacia e posibil ca moșul să se și arate pe străzi, astfel că este întâmpinat cu dansuri și cântece. Acolo, copiii îşi pun papucii curați pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să le găsească dimineaţa încărcate cu daruri. În Slovenia, papucii se pun afară, în faţa uşii, iar a doua zi copiii cuminți găsesc fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cei obraznici primesc de la Parkel, însoțitorul Moșului, cărbuni şi cenuşă. 

În Ungaria, Szent Mikulás (pe care îl știm și noi aici, în Ardeal), le aduce copiilor cuminți fructe și dulciuri, iar celor neascultători, nuiele sau linguri de lemn.

Evoluția lui Moș Nicolae

Înainte de a împrumuta și de a transforma legenda lui Moș Nicolae, trebuie spus că exista o tradiție asemănătoare, de a împărți daruri copiilor, cu multe mii de ani înainte de Hristos, în Scandinavia. Zeul Odin al vikingilor călătorea în timpul iernii prin toată lumea, călare pe un cal cu opt picioare, oferindu-le daruri celor buni şi pedepsindu-i pe cei răi.

Imigranții olandezi și germani au dus cu ei în America tradițiile și legendele legate de Moș Nicolae – Sinterklaas, în limba olandeză. Americanii au preluat ideea, după care l-au transformat în Santa Claus și ni l-au trimis înapoi în Europa, sub forma comercialului Moș Crăciun, așa cum a fost el ilustrat în presa din SUA, din 1860 încoace, și apoi în campania Coca-Cola.

În Rusia, se crede că, în afara celor trei Magi, ar mai fi existat un al patrulea, care conducea în stepă o sanie trasă de reni şi plină cu cadouri pentru copii. După 2.000 de ani, el ar fi renunţat să-l mai caute pe copilul Iisus şi dăruieşte cadouri copiilor pe care-i întâlneşte în drum.

Așadar, iată că fiecare regiune are propria versiune despre cel care aduce cadouri și bucurie în fiecare decembrie – indiferent că este vorba despre Moș Crăciun sau Moș Nicolae. Elementul comun al tuturor acestor povești este (sau ar trebui să fie) generozitatea, bucuria de a dărui, mai mult decât așteptarea cadourilor.