Mărţişoarele dacice, gigantice sau cele „ameţitoare”, „vedetele” târgului din Piaţa Unirii

Clujeanul Traian Andreş şi-a propus să salveze tradiţia mărţişorului cu ajutorul unor simboluri gigantice, realizate după chipul şi asemănarea celor din trecutul nostru istoric. Mărțișoarele sale au suflet și dispun de o energie aparte. Emană iubire. Sunt inspirate din tradițiile dacilor fiind realizate cu mare grijă și cu mulț simț de răspundere în atelierele familiei.

 „Povestea mărţişorului este mai veche de 2.000 de ani. Dacii sărbătoreau la vremea respectivă, pe 1 martie, noul an. Ei considerau că odată cu revenirea naturii la viaţă începe un nou an. Ei aveau doar două anotimpuri: iarnă şi vară. Odată cu noul an îşi dăruiau obiecte artizanale, confecţionate de ei din materiale naturale: lemn, piele, os, ceramică, la care adăugau şnurul din lână. Acesta putea să fie alb cu negru, aceste două nonculori simbolizând binele şi răul sau alb cu roşu, ceea ce simboliza unitatea familiei, legătura strânsă dintre bărbat şi femeie. Şnurul reprezintă unitatea. De ce? Pentru că orice funie pe care o împleteşti, nu ai niciun motiv să o despleteşti. E simbolul perfect pentru a arăta unitatea dintre cei doi. E o legătură rezistentă, puternică, trainică. Pe vremea aceea se foloseau simboluri simple, dar cu încărcătură spirituală puternică”, explică clujeanul.

„Dacii erau siguri că fără acest simbol în casă nu vor reuși să traverseze anul fără griji și fără probleme. Pământul are energie, iar noi suntem creați din pământ. Însuși materialul din care sunt făcute emană energie, noi adăugăm energia nostră. Frământându-l, modelându-l, îi transmitem energie chiar și fără să vrem. Mărțișoarele sunt arse la 1100 de grade și primesc astfel energie și din foc. Noi oamenii nu stăm să analizăm astfel situația, nu ne gândim la adevărata energie și la ce însemnătate are aceasta. Ce să mai vorbim de partea artistică. Artistul îi dă culoare mărțișorului, își folosește talentul, iar acest talent transmite și el o anumită energie. E normal ca acest obiect, mic, mare să aibă energie. Dar noi trebuie să vedem asta și să acceptăm aceste lucruri”, consideră domnul Traian. – Foto: Maria Man

Fiecare mărţişor are o poveste. Dacă ne oprim pentru o clipă s-ar putea să le auzim vocea timidă. „Simbolurile reprezentate pe acestea erau preluate din natură, din faună şi floră. Mai târziu au apărut potcoava şi hoinarul ca superstiţii. Dacii considerau că mărţişoarele sunt obiecte sacre care înlătură spiritele rele, iar din acest motiv erau puse în casă la loc de cinste, de obicei deasupra uşii. Acela e un loc ferit, protejat. Dacii se bucurau de mărţişoare şi de protecţia acestora care era pentru toată casa, dar şi pentru întreaga comunitate. Iubirea era generală”, povesteşte artistul.

În trecut se foloseasu diferite simboluri pentru a transmite un mesaj persoanei căreia îi era dăruit mărţişorul. Cele mai frecvente simboluri erau: ghiocelul, narcisa, crinul, trifoiul, porumbelul, rândunica, păunul, lebăda, fluturele, mămăruţa, broasca ţestoasă.

Rândunica, de exemplu, simbolizează hărnicia, fidelitatea, întrucît rândunicile odată ce şi-au găsit perechea, rămân fidele până la moarte. Ghiocelul sugerează putere, dar şi gingăşie. Fiecare simbol are povestea lui, iar domnul Andreş este mai mult decât încântat să o spună celor interesaţi.

Cum reacţionează oamenii când aud povestea mărţişorului? „Foarte bine! Sunt copleşiţi de informaţii şi chiar mai mult decât atât îmi urează succes pentru a merg cu proiectul mai departe, pentru că eu îmi doresc să îl dezvolt şi mai mult în anii care urmează.  Vrem să ne întoarcem şi mai mult la rădăcini. De la anul voi aduce mai multe simboluri dacice. Primul pas în demersul nostru a fost să obişnuim oamenii cu ideea, cu istoria reală a mărţişorului, cu forma şi aşa mai departe, ca de la anul să aducem simbolurile dacice. Acum am adus doar lupul dacic, dar la anul vor fi mai multe simboluri, cu explicaţii”, spune acesta.

Foto: Maria Man

Pasionat de istoria mărţişorului, Traian Andreş a citit mult despre simbolul primăverii. „Datele există, istoricii se ocupă de aceste aspecte. Eu am fost interesat şi am citit mult. Cel mai tare mă doare că ideea de mărţişor a fost dusă în direcţii greşite. În primul rând e vorba despre materialele care se folosesc acum pentru confecţionarea lor, apoi despre pierderea tradiţiei. Mărţişoarele au devenit o modalitate profitabilă pentru a face bani. Mie de exemplu, dacă ar fi să cuantific ceramica folosită pentru un singur mărţişor, mi-ar ajunge să fac între 50 şi 60 de mărţişoare mici. Dacă le vând cu 2 lei, trec usor peste 100 de lei. Din acelaşi material pot să fac uşor peste 100 de lei sau pot să rămân la 12 lei. Dacă rămân la 12 lei am un câştig modest, dar îl am. Rămân în schimb cu povestea şi pot să duc astfel tradiţia mai departe. Dacă aş face mărţişoare mici, ar trebui să inventez o poveste. Nu aş mai putea să povestesc despre originile mărţişorului. Nu vreau să îmi pierd identitatea şi mai ales demnitatea”, explică artistul.

„Muream şi nu ştiam!”

Recunoaşte însă că în alegerea modeleleor create anul acesta, s-a lăsat influenţat de copii. „Am făcut şi ce le place lor, fără a renunţa însă la tradiţii. Ei sunt foarte receptivi. Ieri, de exemplu au venit la mine trei copii, la trei ore diferite să le spun din nou povestea, chiar dacă le-am spus-o cu o zi înainte. Un al copil a venit şi mi-a spus că aşteaptă de anul trecut să îi spun din nou povestea mărţişorului.  Şi nu e vorba numai de copii, nu doar ei sunt fascinaţi de poveste. A fost la mine un domn în vârstă de 87 de ani care mi-a spus: „Muream şi nu ştiam adevărata poveste. Îţi mulţumesc mult!” Aproape că plângea. Puteai să îmi dai un bulgăre de aur că nu mă bucuram aşa de mult! Acestea sunt lucruri care sensibilizează, iar noi asta vrem, să ajungem la sufletul oamenilor. Lucrurile sunt simple, noi le complicăm!”, spune artistul.

Foto: Maria Man

Pălincă, vişinată şi culoare

Foto: Maria Man

La câteva standuri distanţă de domnul Traian, este un stand inedit, destinat domnilor şi doamnelor deopotrivă. Pentru domni, Alin şi Iulia, au pregătit sticluţe mici cu sustanţe tari, sub forma unui mărţişor inedit. Sticluţele conţin pălincă sau vişinată şi pot fi achiziţionate cu preţul de 10 lei.

„Soţia a avut ideea cu îmbuteliatul. Avem o mică distilerie acasă. Socrul ne-a aprovizionat cu pălincă şi vişinată făcută la ţară şi am zis de ce nu până la urmă? Am vrut să fim originali. În fiecare an ne dorim să aducem ceva nou pe piaţă. Anul acesta am venit cu mărţişoarele cu pălincă şi vişinată, pentru domni, iar pentru doamne şi domnişoiare oferim o explozie de culoare. Am decis să combatem griul cotidian cu multă culoare, de aceea totul a atât de vesel la noi”, Alin Hognogi, reprezentantul Bijuterii Art.

Foto: Maria Man

Foto: Maria Man

 Nu există trecător care să nu zâmbească la vederea mărţişoarelor „ameţitoare” , care se vând mai ceva ca pâinea caldă. După puţină istorie, merge puţină pălincă a la Cluj, nu-i aşa? Nu vă speriaţi, e doar de gust pentru o primăvară aromată.  

Mai multe mărţisoare, dar şi bijuterii sau tablouri marca Bijuterii Art, puteti vizualiza AICI.


Publicitate

Postaţi un comentariu