Mărirea şi căderea livezii Palocsay. Cum să îngropi o staţiune de cercetare de succes

Telenovela livezii Palocsay pare să se apropie în sfârşit, după zeci de ani, de final. Dar asta doar pentru Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, care recent a câştigat un proces important referitor la plata datoriilor, după care va trece după ani de aşteptare în structura Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. În schimb cele 300 de persoane care au solicitat retrocedarea de terenuri în zonă mai au în continuare de aşteptat, pentru că deocamdată punerile în posesie nu sunt realizate de autorităţi.

 

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj era pe vremuri o adevărată bijuterie în domeniu. În 1990 se întindea pe 1.036 de hectare, dar pe parcusul ultimilor 24 de ani a tot intrat la apă, ajungând la 366 de hectare, apoi la 171 din care, din nou 47 sunt revendicate, aşa că probabil că va ajunge să măsoare circa 120 de hectare. Iar situaţia juridicăşi financiară este dezastruoasă. Existăînsă, după atâta timp şi o mică speranţă.

„Sperăm să fim foarte aproape de rezolvarea acestei situaţii grave care datează de mai mulţi ani. Recent am câştigat un proces foarte important referitor la datoriile noastre. Aşa se vor aplica şi pentru noi prevederile OG 10/2011 referitoare la plata datoriilor restante către bugetul de stat şi în acest fel sperăm să ajungem în sfârşit să intrăm în reorganizare şi să intrăm în structura USAMV. Responsabilitatea iniţierii hotărârii de guvern de reorganizare a SCDP Cluj aparţine Ministerului Educaţiei Naţionale. Hotărârea este redactată. Obstacolul este nivelul ridicat al datoriei faţă de bugetul consolidat al statului de 7, 5 milioane de lei, din care fără majorări şi penalităţi datoria de bază este de 1, 7 milioane de lei”, a declarat directorul staţiunii Eugenia Hărşan. Aceasta a precizat căîn prezent la staţiune lucrează 28 de angajaţi din care 10 cercetători. În ultimii ani aici au fost constat probleme legate de întârzierea plăţii salariilor, dar în această toamnă, susţine Eugenia Hărşan se speră la depăşirea tuturor acestor dificultăţi. „Din cauza situaţiei financiare, având datorii, nu am fost eligibili pentru proiectele de cercetare, dar am făcut mici cercetări din fondurile noastre pe soiuri de trandafir, păr, studii comportamentale pentru material dendrologic sau diferite soiuri de plante în spaţii deschise. Am avut doar câteva contracte mici cu Institutul de Pomicultură Piteşti, comenzi de la universitate, prefectura ne-a susţinut, dar sperăm ca după preluarea de către USAMV lucrurile să intre pe făgaşul normal”, a adăugat directorul staţiunii. Prin decizia din 3 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei practic Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice sunt obligaţi să aloce şi să vireze sumele necesare plăţii datoriilor SCDP Cluj.

 

Presiune imobiliară imensă

În jurul celor 1000 de hectare din imediata vecinătate a Clujului se învârt interese imobiliare uriaşe, pentru că terenul este într-o zonă atractivă pentru cei care ar dori să extindăşi aici construcţiile. Hoştezenii au încercat ani la rând să obţinăîn instanţă retrocedarea terenurilor din Palocsay. Fără prea mare succes. Procesele au durat mult, iar cauza a fost extrem de complicată deoarece 366 de hectare făceau parte din domeniul public, în timp ce circa 600 de hectare erau în domeniu privat al statului. Iar la Primăria Cluj-Napoca lucrurile avansează foarte greu, sau mai bine zis stau pe loc, la comisia de fond funciar atunci când vine vorba de a da aceste pământuri oamenilor. Deşi mulţi dintre ei au sentinţe judecătoreşti definitive care îi îndreptăţesc la punerea în posesie. „Din păcate de luni de zile nu se întâmplă nimic, deşi nu înţeleg de ce, parcelarea e făcutăîncă de pe vremea când eu eram în primărie şi totuşi nu se merge mai departe. Exista la un moment dat o discuţie despre o plată care trebuia făcută către firma care a câştigat o licitaţie pentru realizarea parcelării. Acum au apărut sentinţe prin care primăria e obligată la punerea în posesie şi am înţeles că sunt deja câteva cazuri, puţine însă, în care s-a dat câte o parcelă. Dar aşa acum terenul e iar pestriţ, o parcelă retrocedată, una în domeniu public, probabil va trebui refăcută situaţia. Cei de la comisia de fond funciar spun că nu s-a terminat inventarierea terenurilor şi de accea nu pot aplica măsurile de retrocedare a terenurilor din Palocsay. Pentru Trupul Centru-Sere sunt şi sentinţe de la Înalta Curte de Casaţie, aici din cele 171 de hectare ale staţiunii find revendicate 47. Legea spune că solicitările trebuie grupate astfel încât să nu se afecteze activitatea de cercetare. Dar sincer eu cred că, aşa cum e făcută legea, nu se va întâmpla mare lucru pânăîn 2016”, a precizat senatorul Laszlo Attila, fost viceprimar al Clujului.

Anul trecut prefectura a amendat primăria pentru întârzierile în soluţionarea dosarelor de fond funciar, dar primarul Emil Boc a contestat amendă susţinând că e doar o „sancţiune politicăşi că primăria nu dă terenuri la presiunea prefectului”. Aşa că lucrurile au rămas din nou în aşteptare.

 

Cereri, procese, amânări

Bătălia pentru terenul de la Palocsay se poată de ani buni. În 2012 Primăria Cluj-Napoca a cerut Ministerului Agriculturii şi Parlamentului să treacăîn domeniul privat al statului peste 75 de hectare din Trupul Centru Sere al staţiunii de la Cluj, pentru a onora sentinţele definitive şi irevocabile obţinute de proprietari şi deciziile luate de comisiile localăşi judeţeană de fond funciar. Staţiunea de cercetare a contestat această decizie şi a deschis proces împotriva prefecturii şi primăriei pentru a nu pierde terenul, dar situaţia încă nu s-a tranşat. „Terenurile propuse de către Comisia municipală de fond funciar Cluj-Napoca pentru a fi disponibilizate sunt indispensabile activităţii de cercetare, în perimetrul delimitat aflându-se colecţiile de material pomicol, colecţiile de măr, păr, trandafir, gladiole, plante dendrologice decorative foioase şi conifere, câmpuri experimentale. Terenurile în cauză aparţin domeniului public al statului şi se aflăîn administrarea neîntreruptă a SCDP Cluj din anul 1956. Suprafaţa în cauză este neretrocedabilă, întrucât foştii proprietari au fost despăgubiţi la data comasării, 1953-1959, cu teren în shimb, existând documente justificative în acest sens”, explică directorul Eugenia Hărşan.

Pe de altă parte, pentru a supravieţui financiar, cei de la staţiune au cerut încă din 2009 reorganizarea în cadrul USAMV. Ministerul Educaţiei a întârziat însă procedurile prin ca staţinea urma să fie reînfiinţată pe 168 de hectare, iar restul suprafeţei de peste 198 de hectare urma să trecă la Agenţia Domeniilor Statului pentru punerea în posesie a revendicatorilor. Deşi legea a fost adoptatăîn aprilie 2009 şi prevedea un termen de aplicare de maxim 60 de zile, nici acum lucrurile nu au fost rezolvate.

În 1990 staţiunea avea 240 de angajaţi permanenţi şi 800 de sezonieri. Acum va rămâne cu 10% din suprafaţa iniţială şi din angajaţi. Staţiunea a rămas şi fără gaz din 2006, ceea ce a făcut imposibilăîncălzirea clădirii administrative dar şi a celor 5 hectare de sere. În plus în februarie 2012 două sere s-au prăbuşit din cauza cantităţii mari de zăpadă. Pe de altă parte staţiunea nu are suficient personal pentru pază, aşa că practic terenul e la mila hoţilor, iar livada de meri şi cireşi care  timp de zeci de ani a fost mândria Clujului a ajuns acum terenul nimănui.