Machiavelism local și scenarii politice. Sergiu Mișcoiu: „Situația politică actuală, o serie haotică de lupte surde pentru acapararea resurselor statului“

 

Criza politică declanșată în 2019 se continuă și în 2020, jocurile politice încurcându-se pe diverse paliere precum două tururi la alegerile locale, alegeri anticipate, moțiuni de cenzură, putere versus opoziție, drepte versus stânga, repoziționări ideologice, faceri și desfaceri de alianțe. În acest joc, președintele și CCR sunt alte două elemente care complică urzeala politicii românești și imposibilitatea analiștilor de a face predicții pe termen mediu și lung. Despre toate acestea, despre evenimentele din (i)realitatea politică imediată, despre scenarii și partide, am stat de vorbă cu profesorul universitar Sergiu Mișcoiu, cadru didactic la Facultatea de Studii Europene a UBB, expert în teorie politică, constructivism, procese de constituire națională, transformări și dinamici politice în spațiile europene și africane.

Domnule profesor Sergiu Mișcoiu, se vehiculează în presă 4 scenarii politice privind situația politică viitoare: anticipate+alegeri în două tururi (în favoarea PNL), fără anticipate+alegeri într-un singur tur (în favoarea PSD), fără anticipate+ alegeri în două tururi (compromis) și anticipate + alegeri într-un singur tur (alt compromis). Care dintre aceste variante vi se pare cea mai probabilă și de ce? Sau, dacă nu sunteți de acord, ce variantă vedeți Dvs.? Ce alte mișcări politice pregătesc partidele?

Toate cele patru scenarii sunt posibile, iar gradele lor de probabilitate nu diferă foarte mult. Strategia Guvernului a fost aceea de a provoca o situație din care nu ar putea decât să câștige, punând PSD în fața alegerii între două variante defavorabile pentru acest partid: alegeri anticipate, ca rezultat al moțiunii de cenzură, sau alegerea primarilor în două tururi, ca rezultat al nedepunerii sau auto-sabotării moțiunii de cenzură. Acest calcul este însă unul riscant, mai ales întrucât comportă două elemente imposibil de anticipat: (1) strategiile de ultim moment ale diverselor partide și facțiuni care migrează în Parlament în legătură cu votarea moțiunii de cenzură și (2) în cazul votării moțiunii, și deci menținerii alegerii primarilor într-un singur tur și căderii Guvernului, strategiile acelorași parlamentari în ceea ce privește declanșarea anticipatelor prin respingerea a două propuneri consecutive de echipe guvernamentale. La aceste două necunoscute, se adaugă poziția Curții Constituționale care poate declara neconstituțională modificarea legislației electorale prin asumarea răspunderii și/sau cu mai puțin de șase luni de la organizarea alegerilor locale, după cum poate interpreta restrictiv termenul de 60 de zile necesar declanșării anticipatelor după respingerea a două propuneri de guvern (spre exemplu, CCR ar putea interpreta că este nevoie de două propuneri de investitură respinse în interiorul termenului de 60 de zile, iar dacă a doua respingere nu se încadrează în aceste 60 zile, nu pot fi declanșate anticipatele…). Din aceste motive și cunoscând lipsa cronică de consecvență a politicienilor români, precum și variațiile de interpretare a Constituției de către CCR, este imposibil să anticipezi ceea ce se va întâmpla.

Care sunt marile calcule politice ce se fac acum la partide pe termen lung? Este bătălia pe locale un preambul pentru alegerile parlamentare? În ce fel? Care este jocul PNL-ului, dar și al PSD-ului?

În general, alegerile locale au conturat tendințele pentru alegerile parlamentare. De această dată însă, situația este mai complicată. Dacă vom avea alegeri în două tururi, acest lucru va defavoriza masiv PSD, care va pierde, cel mai probabil, un număr însemnat de primari (începând cu Bucureștiul și cel puțin o parte din sectoarele sale și continuând cu mai multe capitale de județ). PNL subapreciază însă posibilitatea ca votul în două tururi să favorizeze calificarea în turul doi a unor candidați susținuți de USR și/sau PLUS+ (precum și, în cazuri izolate, de ProRomânia sau de ALDE), în detrimentul celor propuși de PNL, și posibilitatea ca, acolo unde PSD va fi eliminat, acesta să susțină sistematic candidatul rămas în cursă împotriva unui candidat PNL, provocând eșecul unor noi candidați liberali sau poate chiar a unor primari în funcție. De aceea, deși ar părea că favorizează partidul de guvernământ, efectul de concentrare mediatică asupra marilor orașe va determina probabil relativizarea acestei posibile victorii a național-liberalilor. Spre pildă, dacă PSD pierde la București, dar o face în favoarea USR-PLUS+, PNL va fi pus, precum în 2016, într-o situație dificilă.

Ce impact vor avea măsurile luate deja de liberali pentru rezultatul lor la viitoarele alegeri?

Secvența actuală este încă una favorabilă PNL, susținerea populară fiind deocamdată relativ ridicată, însă măsuri precum amânarea majorării alocațiilor pentru copii, adoptarea unor bugete extrem de reduse pentru educație și sănătate, indecizia privind reformarea justiției, precum și înmulțirea transferurilor de parlamentari ai fostei coaliții guvernamentale, odinioară denunțați de PNL ca fiind corupți, către noul partid aflat la putere vor afecta, cu siguranță, gradul de încredere de care se bucură PNL. Acest partid profită deocamdată și de absența unei alternative de opoziție credibile, PSD fiind în cel mai prost moment de după scindarea FDSN (devenit PDSR, apoi PSD) de FSN (devenit PD, apoi PD-L, azi înglobat de PNL) în 1991!

Ce înseamnă pentru politica românească aceste repoziționări ideologice ale USR-ului (centru-dreapta, zic ei), dar și ce înseamnă asta pentru stânga politică românească? Ce șanse sunt pentru partidele mici? 

Dacă va fi confirmată definitiv de către militanții săi, repoziționarea ideologică a USR dinspre centru (uniune inclusivă și transideologică a structurilor societății civile democratice) înspre centru-dreapta (partid neoliberal care se dorește modern și progresist), repoziționare începută deja din 2018, va avea un dublu efect. Pe de o parte, poziționându-se aproape exact pe același culoar politic ca și PNL, USR ar putea fi victima unui efect al votului util (de ce să nu votezi direct PNL, dacă au același program?), probabil cu excepția marilor orașe, unde anumiți votanți ar rămâne fideli USR (votanți mai individualiști din punct de vedere societal și economic, și mai liberali din punct vedere cultural și mai „anti-sistem” decât cei ai PNL).

Pe de altă parte, dacă PLUS+ va participa la această mișcare și va ajunge să (aproape) fuzioneze cu USR, atunci este posibil ca gruparea care rezultă să devină un concurent mai puternic pentru un PNL erodat de o guvernare lipsită de majoritate, văduvindu-l de o parte din alegători. Acest lucru nu se va putea însă întâmpla decât alegerile din acest an, ulterior soarta unui USR (cu sau fără PLUS+) de centru-dreapta aliat la guvernare cu PNL fiind una pecetluită: va fi înghițit sau total marginalizat de principalul partener de coaliție.

Elementul care lipsește în toată această configurație este un partid de stânga sau centru-stânga modern și european. După experiența Dragnea-Dăncilă, PSD a pierdut definitiv orice șansă de a se transforma într-un astfel de partid. ProRomânia, care ar fi putut inițial să marșeze pe acest culoar, a căzut victimă machiaverlâcurilor politice pe care chiar liderul său le-a practicat și este pe cale să fie total marginalizat. Iar singura mișcare având valori, idei și programe compatibile cu stânga europeană, Demos, a fost defectuos gestionată și insuficient susținută de mediile progresiste și nu a reușit să se înscrie la alegerile europarlamentare și prezidențiale, având, în momentul de față, șanse minime de succes politic.

Dacă ar fi să vă gândiți la o cheie de descifrare a situației politice actuale, care ar fi aceasta în opinia Dvs.? 

Reforma constituțională este necesară acum mai mult ca oricând, întrucât sistemul semiprezidențial  și semi-parlamentar, perioadele lungi de coabitare, împreună cu imposibilitatea practică de organizare de alegeri parlamentare anticipate și cu legiferarea prin ordonanțe de urgență conduc la blocaje instituționale, la degradarea încrederii cetățenilor în democrația și la generalizarea discursurilor și strategiilor populiste în rândul tuturor forțelor politice. Însă revizuirea Constituției ar necesita un consens politic pe care este evident că nu îl putem avea în viitorul apropiat. De aceea, nu cred că putem califica altfel situația politică actuală decât în termenii unei serii haotice de lupte surde pentru acapararea resurselor statului duse între grupuri de interese care caută periodic dobândirea unei legitimități electorale efemere.