Update | Locuirea, drept sau privilegiu? Evacuări la Cluj în beneficiul Bisericii Reformate din Someșeni

Update | ora 15.30. Contactată telefonic, viceprimarul Olah Emese ne-a declarat că soluția din partea autorităților pentru cei evacuați de pe strada Vlad Țepeș este „să fie cazați temporar, pentru o perioadă de 3 luni, la Prison Fellowship sau la Centrul de Găzduire Temporară. Le-am oferit și le putem oferi subvenții de ajutor pentru plata chiriei, însă mai mult de atât nu putem face fiindcă este vorba de o evacuare de pe o proprietate privată. Aș dori să precizez că de anul trecut au fost informați cei care locuiesc acolo de această evacuare și se știa că există această sentință judecătorească. Deocamdată atât putem face, dar încercăm să găsim și o soluție pe termen lung“, a declarat Olah Emeșe.

Marți, 2 aprilie, a avut loc o altă evacuare în Cluj-Napoca, pe strada Vlad Țepes, în beneficiul Bisericii Reformate din Someșeni. 25 de persoane urmează să fie scoase afară. Județul Cluj este unul dintre fruntașii țării în clasamentul evacuărilor silite (cele la care a fost de față și un executor judecătoresc), cu 1051 de acțiuni de acest fel în ultimii din 2001 încoace. Pe primul loc se află județul Constanța cu 1666 astfel de evacuări, urmat de Bihor cu 1369 și Maramureș cu 1199.

Evacuări la Cluj în beneficiul Bisericii Reformate

Marți, 2 aprilie, a avut loc o nouă evacuare în Cluj Napoca, pe strada Vlad Țepeș nr.7, efectuată cu executor judecătoresc în beneficiul Bisericii Reformate din Someșeni, care este o instituție autonomă. Au rămas în stradă aproximativ 25 de persoane, dintre care 10 minori, 3 persoane cu handicap și o persoană cu grave probleme de sănătate. Imobilul din care se face evacuarea a fost retrocedat Bisericii Reformate din Someșeni printr-o hotărâre judecătorească din 2013.

Merită amintit și că din punct de vedere legal, Legea pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale (116/2002) prevede obligația consiliilor locale de a sigura locuință pentru persoanele marginalizate social, iar Legea asistenței sociale (292/2011) extinde sfera persoanelor față de care statul trebuie să acorde acest drept, încadrând asigurarea de locuință adecvată printre măsurile de combatere a sărăciei. Aplicarea acestor legi lasă însă de dorit, dacă ținem cont și de faptul că din 2012-2014 încoace nu au mai fost făcute rapoarte la nivel național pe legea incluziunii sociale.

Sociologul George Zamfir, de la Blocul pentru Locuire, a fost prezent la evacuare și ne-a relatat că: „Biserica Reformată nu a vrut să amâne evacuarea. Executorul prezent aici a zis că s-ar putea amâna dacă clientul dorește asta, însă clientul nu a vrut. Apoi, tot executorul a sunat la Asistență socială, dar până în acest moment nu a venit nimeni“, a spus George Zamfir.

Preotul Bisericii Reformate din Parohia Someșeni, Pentek Marton, ne-a spus că este prezent la evacuare, dar și că „cei de acolo nu vor să iasă. Parohia Reformată din Someșeni a primit acest imobil, am așteptat de 5 ani să-l luăm în primire, iar timpul a sosit. Am câștigat acest imobil în instanță, s-a dovedit că am avut dreptate, acum ce s- facem?! Să renunțăm la el?!. Oricum nu e decizia mea, ci decizia celor din Consiliul Reformat, de la Eparhie“, ne-a spus preotul paroh reformat din Someșeni.

Coaliție pentru dreptul la locuire

Weekend-ul acesta s-au întrunit la Cluj mai multe organizații și asociații, române și europene, care luptă pentru dreptul la locuire și găsirea unei soluții la criza locuințelor și a prețurilor mari cu care se confruntă majoritatea statelor europene.

Au fost două evenimente, primul cu participarea celor de la European Action for the Right of Housing and the Free City (Acțiunea europeană pentru dreptul la locuire și oraș), care reunește organizații din România, Grecia, Franța, Irlanda, Portugalia, Serbia și Ungaria. Apoi, sâmbătă, la Casa Tranzit, a avut loc dezbaterea despre locuințele sociale și criza locuirii în România, în cadrul căreia organizatorii și participanții, adică Fundația Desire, Căsi sociale acum, Blocul pentru locuire, Frontul comun pentru dreptul la locuire, Dreptul la oraș, RomaJust, au prezentat și concluziile cercetării cu privire la evacuările din România între 2001 și 2017.

Contextul acestor acțiuni este reprezentat de faptul că la nivel european, dar și național, statele se confruntă toate cu o criză a locuințelor sociale, care în ultimii ani a ajuns să afecteze și țările cu politici asistențiale foarte bine puse la punct, precum Germania sau Franța. În aceste condiții, la mai multe organizații au pornit o mișcare pentru transformarea dreptului la locuire în drept universal, garantat de legislațiile europene și naționale. După cum explică conferențiarul universitar Eniko Vincze, președintă a Fundației Desire, „locuințele sociale sunt o responsabilitate a guvernelor naționale, iar acestea trebuie să susțină persoanele cu venituri mici și medii în vederea asigurării unui acoperiș deasupra capului, altminteri va crește și mai mult gradul de îndatorare al populației și problemele care apar în urma incapacității de a plăti rate sau, pentru cei marginalizați social, imposibilitatea de a găsi o locuință“, a afirmat conferențiarul universitar.

Vinovații fără vină

Carmen Gheorghe, reprezentantă a unei organizații bucureștene membră a Blocului pentru locuire, a atras atenția că această chestiune a locuirii devine și mai presantă în condițiile unor piețe imobiliare care conduc la supraevaluarea chiriilor în orașele mari, dar și la „culpabilizarea celor care nu fac față capitalizării și prețului ridicat pentru trai și locuire“, a explicat Carmen Gheorghe, adăugând și că această problemă nu îi vizează doar pe cei fără locuințe, ci are ramificații mai profunde, fiindcă este vorba despre sărăcie, excluziune socială, rasism, dar și clasism. Mai mult, consideră membra Blocului pentru locuire, locuințele sociale sunt o problemă care îi vizează și pe cei din păturile mijlocii ale societății, fiindcă oricine poate ajunge în situația de a nu-și permite o locuință.

George Zamfir, doctorand în sociologie la UBB și membru al Blocului pentru Locuire a prezentat cercetarea referitoare la situaților evacuărilor din România la care a luat parte. Au fost trimise solicitări mai multor instituții publice, dar răspunsurile au venit doar din partea unora. Deși au trimis solicitări la peste 300 de autorități publice, au primit răspuns doar de la 185 dintre acestea, primăria Cluj numărându-se printre marii absenți. „Așa cum are loc, în diverse forme, cu participarea sau nu a autorităților publice, fenomenul evacuării ajunge să devină aproape invizibil în documentele autorităților“, a explicat sociologul.

Dacă primăriile nu au răspuns acestei cereri, cei care au trimis totuși o evidență națională a evacuărilor au fost cei de la Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ). Aceștia, explică realizatorii studiului, au trimis o listă defalcată pe județe a evacuărilor la care a fost prezent și un executor judecătoresc în perioada 2001-2017. Printre acestea, județul Cluj este în top 5 cu 1051 de evacuări, iar pe primul loc se află Constanța cu 1666 de evacuări. În Bihor, județul vecin, au avut loc 1369 de evacuări silite, iar în Maramureș 1199. „Noi estimăm că numărul de evacuări este mult mai mare, undeva pe la 40.000. Aceste numere vizează doar acele evacuări unde au fost prezenți executori judecătorești, dar numerele reale usnt mult mai mari“, a mai adăugat George Zamfir, cercetător UBB. La fel consideră și președinta Fundației Desire, Eniko Vincze, pentru care „în România nu există un sistem coerent și adecvat de evidență a evacuărilor forțate. Nu există o legislație unitară. Câte orașe, atâtea practici“.

[stextbox id=’black’]„Peste tot în România a avut loc o devalizare a fondului de locuințe publice. Este vorba despre o complicitate între mediul politic și cel economic. Din păcate, noi cei mulți și vulnerabili nu ne solidarizăm, iar ei, cei cu putere și interese, se solidarizează. Aici nu e vorba doar despre mila față de cei evacuați, ci despre drepturi și acțiune socială, fiindcă locuințele sociale sunt un bun public, util mai multor pături sociale. Introducerea terenurilor în zona comercială este o tendință cu atât mai pronunțată cu cât terenurile sunt mai valoroase din punctul de vedere al potențialului de dezvoltare imobiliară. Din acest motiv în orașele care se laudă cu boom economic, avem și un număr atât de ridicat de evacuări“, a explicat Eniko Vincze.[/stextbox]