Iubirile aristocrate ale Clujului

La 28 de ani, Alexandru Vaida-Voevod era îndrăgostit de Elena Safrano, fiica unor comercianți din Brașov

Nu poartă titulatura de oraş al îndragostiţilor, dar destule poveşti de iubire au rămas cunoscute în istoria orală a Clujului. Una dintre ele, care a făcut vâlvă în întreg Occidentul mijlocului de secol XIX, a fost cea a dragostei şi căsătoriei imposibile dintre o frumoasă contesă clujeană şi fratele mai mic al regelui prusac Frederic I.

Ducele Alexander de Wurttenberg a cunoscut-o pe Claudine Rhedey la un bal vienez pe când frumoasa contesă era încă o copiliţă care locuia în palatul familiei din Cluj situat la intersecţia actualei pieţe a Unirii cu strada Napoca. Dragostea dintre cei doi s-a aprins instantaneu, dar s-a consumat cu multă greutate. Un reportaj realizat de publicaţia Formula AS consemnează dificultăţile prin care au trecut cei doi tineri până au reuşit să fie împreună. „Cu opt ani mai în vârstă decât contesa clujeană, Alexander era un ofiţer de succes. Glorios în atâtea bătălii, el a avut de dus, de această dată, o luptă dură, pe două fronturi: a trebuit să înfrunte şi încăpăţanarea contelui Rhedey de a-şi da fiica după un înalt nobil occidental, dar şi încăpăţânarea propriei familii, care nu vedea cu ochi buni căsătoria lui cu cineva dintr-o clasă nobiliară aflată mult sub pretenţiile unei case regale. Din fericire, câştigase pe dată (dragoste la prima vedere!) inima Claudinei, iar asta facea orice luptă mai uşoară. Se vedea pe ascuns cu frumoasa contesă ardeleancă şi-şi făceau, mereu şi mereu, promisiuni de iubire până la moarte şi planuri fericite, de familie cu mulţi prunci şi multă dragoste. Voiau să se căsătorească numaidecât, dar contele Laszlo Rhedey nici nu voia să audă. Visase atât de mult să o ţină aproape pe Claudine, să o dea după vreun vrednic nobil transilvan şi s-o ştie linistită la Cluj ori la Sângeorgiu de Pădure, pe domeniul nobiliar al familiei. Dacă Wurttenbergii s-au lăsat convinşi, în cele din urmă, cu o căsătorie morganatică, în care contesa şi copiii săi nu puteau să pretindă nici titlurile nobiliare şi nici moştenirea familiei regale a lui Alexander, contele Rhedey nu s-a lăsat înduplecat. Ani de zile au suferit în tăcere Alexander şi Claudine. Curajosul ofiţer nu s-a dat în lături de la nimic. A învăţat maghiara, numai ca să-i arate respectul său contelui Rhedey, dar nici asta nu a fost de-ajuns… Abia în 1835, după moartea contelui Rhedey Laszlo, când frumoasa Claudine împlinise 23 de ani, ducele Alexander a venit la Sângeorgiu să-i ceară mâna. De-acum, nimic nu mai putea sta în calea iubirii lor“, relatează formula-as.ro.

Claudine Rhedey a murit şase ani mai târziu. Fiul celor doi, prinţul Francisc de Teck, a luat-o de soţie pe principesa Mary Adelaide de Cambridge. Fiica prinţului Francis de Teck, Mary de Teck, a devenit regina Marii Britanii şi Irlandei prin căsătoria cu regele George al V-lea (1910-1936). Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este astfel stră-stră-strănepoata Claudiney Rhedey. Fiul reginei, prinţul Charles, este foarte ataşat de locurile natale ale contesei. În 2008, el a făcut o vizită la cripta din Sângeorgiu de Pădure unde se odihneşte Claudine de Rhedey. Prinţul a moştenit de la înaintaşii săi şi tenacitatea de a înfrunta toate obstacolele pentru a-şi împlini iubirea. El este căsătorit morganatic cu Camilla, o persoană lipsită de titlu nobiliar şi aflată, în afara oricărei cutume a Casei Regale Engleze, la a doua căsătorie.

Uniţi şi după moarte

Una dintre cele mai mediatizate istorisiri de iubire a începutului de secol XX s-a consumat, în parte, în localitatea Ciucea, la 70 de kilometri de Cluj. Acolo îşi duc somnul de veci, uniţi şi după moarte, Octavian şi Veturia Goga. În pofida sfinţeniei cu care a păstrat memoria soţului ei, în „Mausoleul iubirii” din castelul lor de la Ciucea, Veturia Goga a rămas în istorie drept un personaj controversat. Strănepotul poetului şi omului politic Octavian Goga, profesorul Mircea Goga, afirmă, într-o carte, că a doua soţie a unchiului său a spionat pentru Hitler şi ar fi jucat un rol influent în timpul dictaturilor lui Carol al II-lea şi a lui Antonescu. Veturia Goga, cântăreaţă de operă, marea iubire a poetului, s-a bucurat de aprecierea lui Wagner, Enescu şi a regilor Europei. Frumoasa cântăreaţă (n. 30 mai 1883, Sebeş, judeţul Alba – d. 19 iulie 1979, Ciucea, judeţul Cluj) a fost fiica preotului Zevedei Mureşan. A avut o educaţie aleasă. În 1909, Carol I îi acordă Medalia „Bene Merenti” pentru realizările în cultura muzicală românească. În ianuarie 1921 se căsătoreşte cu Octavian Goga. Gurile rele spun că poetul-politician a negociat cu protopopul Lazăr Triteanu, soţul Veturiei, divorţul în schimbul unui scaun episcopal. În spatele tumultuoasei poveşti de iubire dintre Octavian şi Veturia Goga, ambii la 40 de ani şi căsătoriţi la momentul când s-au cunoscut, apar iţe complicate de uneltiri şi trădări de ţară. În epocă, legătura lor a reprezentat un subiect plin de savoare, spre deliciul presei de scandal. Omul politic Octavian Goga, ajuns, în mai multe rânduri, după Unirea din 1918, ministru al Instrucţiunii şi Cultelor, ministru al Cultelor şi Artelor, ministru de Interne şi chiar prim-ministru, ar fi reprezentat un bun paravan pentru jocuri de influenţe şi spionaj: „Căsătoria Veturiei cu Octavian Goga n-a fost pentru ea altceva decât îndeplinirea unei misiuni încredinţate ei de către Serviciile Secrete germane, a căror agentă recrutată încă din 1914 a fost, la Bayreuth“, scrie Mircea Goga, strănepotul lui Octavian Goga, în cartea dedicată Veturiei Goga.

Pe 7 mai 1938, Octavian Goga moare în urma unui atac cerebral (alţii spun că ar fi fost otrăvit), iar Veturia începe să ducă un trai retras, în preajma totuşi a diferitelor centre de putere. Botezată „gălăgioasa ilustră” de către Constantin Argetoianu, aceasta se apropie de familia Antonescu. Intră în grupul de interese care-l înconjura pe Mareşal, devenind „Muza lui Antonescu” (Mircea Goga). După venirea la putere, comuniştii o acuză de legături cu Occidentul şi îi impun domiciliu forţat pe domeniul din Ciucea. Acolo a ridicat „Mausoleul iubirii“ unde este înmormântată ea şi poetul.

Scrisori către „scumpa mea dorită”

Un alt politician ardelean a iubit la intesitate maximă pe străzile şi parcurile Clujului. La vârsta de 28 de ani, Alexandru Vaida Voevod era îndrăgostit de Elena Safrano, fiica unor comercianţi din Braşov. Între anii 1900 şi 1901, pe vremea când ilustrul politician era medic la Carlsbad, frumoasa poveste de dragoste dintre cei doi tineri era întreţinută prin intermediul scrisorilor trimise reciproc.

„(..) Între timp, în septembrie (…) a avut loc logodna noastră. O intensă corespondenţă ne lega necontenit. O zi pleca o scrisoare, altă zi o ilustra cu un vers de dragoste. Lanţul acesta alternând, ţinea în tensiune curentul fără fir dintre noi”, scrie în „Memoriile” sale (apărute la Editura Dacia, din Cluj-Napoca) distinsul politician ardelean.

Într-una din aceste scrisori, tânărul doctor mărturiseşte dorul pe care-l poartă iubitei sale: „Vezi iubită, că a trecut deja mai bine de o lună de când te-am strâns la inimă şi Ţi-am sărutat guriţa dulce! (…) În zadar mă uit la fotografiile tale iubite şi în zadar nu este un petec cât de mic nesărutat, tot nu scap de dor şi de căte ori es la stradă, între lume, de văd femeile aceste multe, gătite, ori perechi de oameni, sunt cuprins şi mai puternic de dorul scumpei mele şi invidiez pe toţi căsătoriţii”.
Cei doi tineri s-au căsătorit în cele din urmă şi au locuit în casa de la numărul 17 din Piaţa Ştefan cel Mare, din Cluj-Napoca. Frumoasa lor poveste de dragoste a continuat şi în timpul căsătoriei. Împreună au avut trei băieţi şi o fată, iubirea fiind cea care i-a legat până la sfârşitul vieţii.

Amorul rupe orice graniţe

De-a lungul vremii, iubirea a trecut nu numai peste barierele impuse de rangul înalt al unor clase sociale, ci şi peste cele impuse de graniţele etnice. Avram Iancu a fost salvat în luna mai a anului 1849, de către iubita lui unguroaică, Johanna Farkas, (Hani), când Abrudul a fost atacat prin surprindere de maiorul Imre Hatvani.

Velica Norocea, numită de N. Iorga „stăpâna prin iubire a Ardealului”, căsătorită cu nobilul italian Fabio Genga, favorit al principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory, a devenit iubita lui Mihai Viteazul. Un raport diplomatic din martie 1600 ne spune că Mihai Viteazul îl oprise pe Genga să se mai apropie de propria soţie: „toate treburile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care se ţine Vodă în ştiinţa tuturor, până într-atât încât el a poruncit soţului, sub pedeapsă de moarte, să n-aibă a face cu dânsa”.