Istoria telefonului: de la „fix” la smartphone

În cele peste trei decenii de la apariţie, telefoanele mobile au evoluat foarte mult, atât în privinţa formei, cât şi a tehnologiei.

Pe 18 octombrie 1892 se realiza prima legătură telefonică dintre Chicago şi New York, marcând, astfel, începutul istoriei telefonului şi a comunicării moderne la distanţă. De atunci şi până în zilele noastre, această istorie s-a scris cu paşi mici, dar importanţi, apoi cu rivalităţi care au dus la progrese uimitoare – până la momentul actual, când oricine deţine un telefon mobil ultramodern, iar companiile se întrec în lansări de dispozitive inteligente.

Începuturile telefoniei stau sub numele lui Alexander Graham Bell, deşi meritele sale au fost contestate. Chiar dacă şi alţii au studiat şi chiar au încercat să pună la punct dispozitive pentru comunicarea la distanţă, Bell a obţinut brevetul de invenţie pentru telefon.

Telefonul lui Bell

Alexander Graham Bell, născut la Edinburgh, în Scoţia, în anul 1847, a devenit profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, în 1872. În timpul liber, Bell a făcut o serie de experimente asupra undelor de sunet, fiind convins că este posibil să se transmită o convorbire printr-un sistem de tipul telegrafului. A primit şi ajutorul unui mecanic de renume, Thomas Watson, pentru a perfecţiona acest aparat deja existent, care era folosit pentru transmiterea la distanţă a unor semnale, cu ajutorul undelor electromagnetice.

Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil – acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-Lucent).

Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil – acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-Lucent).

Pornind de la observaţia că vorbirea se rezumă la sunete, respectiv vibraţii transmise la urechea internă, Bell a căutat o cale să transporte aceste sunete la distanţă. În acest scop, a dotat aparatul cu un microfon, care transforma vibraţiile sonore în oscilaţii electrice şi cu un receptor, care să capteze oscilaţiile electrice şi să le transforme înapoi, în vibraţii sonore. La început, telefonul inventat de Bell avea microfonul şi receptorul separate, fiecare fiind ţinute în câte o mână.

În iunie 1875, şi-a testat invenţia pentru prima dată – nu a fost receptat niciun cuvânt inteligibil, dar, la celălalt capăt al firului, se auzeau câteva sunete. Pe 7 martie 1876, a primit brevetul care i-a recunoscut meritul de inventator al conceptului de telefon, iar pe 10 martie, a testat telefonul pentru prima dată, în locuinţa sa din Boston. La celălalt capăt al firului, într-o cameră învecinată, se afla Thomas Watson. Când legătura a fost stabilită, Bell a rostit celebrele cuvinte care au rămas în istorie ca primele fraze comunicate într-o convorbire telefonică: “Mister Watson, come here! I want to see you!” (“Domnule Watson, vino aici! Vreau să te văd!”).

Prima convorbire la distanţă

În lunile următoare, Bell şi-a prezentat public invenţia şi a testat-o la mai multe expoziţii, urmând să realizeze prima legătură telefonică la mare distanţă, între Chicago şi New York, pe 18 octombrie 1892. Vestea s-a răspândit în America, apoi în toată lumea – şi toţi îşi doreau un astfel de aparat, dar la început numai cei bogaţi l-au putut avea.

În următorii 100 de ani, telefonul lui Bell a fost mult îmbunătăţit. În prima fază, microfonul şi receptorul au fost montate în aceeaşi piesă, apoi am scăpat de discul care forma numerele de telefon. Acum avem taste cu cifre, iar „telefonul fix” e şi el fără fir, utilizatorul putând să se mişte liber în timp ce vorbeşte.

Aparatul în sine nu s-a schimbat prea mult, însă firele obişnuite au fost înlocuite cu fibre optice, mult mai performante în privinţa calităţii şi a vitezei transmiterii datelor.

Adevărata „revoluţie” s-a produs deodată cu inventarea telefoanelor mobile, aşa numitele „celulare”. Primul pas a fost făcut în 1910, atunci când inventatorul şi omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson şi-a instalat un telefon mobil în maşina sa. El a reuşit să conecteze aparatul la reţeaua de telefonie naţională şi să îl folosească în timp ce se deplasa prin ţară.

În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko au testat cu succes un telefon montat într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la reţeaua locală.

Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil – acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-Lucent).

Telefonul mobil a fost dezvoltat în anul 1973, în SUA, deşi existau deja diverse concepte, planuri şi prototipuri, încă de la începutul secolului 20. În data de 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii companiei americane Motorola, a fost prima persoană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil – acesta l-a sunat pe Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actual Alcatel-Lucent).

Telefonia celulară

Totuşi, se consideră că adevăratul concept de telefonie celulară a fost inventat în 1947, când cercetătorii au reuşit să îmbunătăţească substanţial eficacitatea convorbirilor, prin introducerea unor zone celulare. Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, au propus construcţia unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile.

Un alt sovietic, inginerul Leonid Kuprianovici din Moscova, a creat în 1957 un telefon portabil, numit după iniţialele sale, LK-1 – sau “radiofon” – pe care l-a patentat în acelaşi an. LK-1 avea o antenă, disc pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie-bază. Avea o greutate de 3 kilograme, o rază de acţiune 20-30 km, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea până la 20-30 de ore – remarcabil, pentru acele vremuri.

Telefonul mobil modern a fost inventat în 1973, în Statele Unite ale Americii, iar firma care a reuşit să intre în istorie cu această realizare a fost Motorola. Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii Motorola, a iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. El l-a sunat pe Joel Engel, rivalul său de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent) – iar legenda spune că acesta ar fi plâns de necaz, pentru că Motorola i-a luat-o înainte.

Primul telefon mobil adevărat

În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat utilizatorilor obişnuiţi. Aparatul cântărea aproape un kilogram, iar timpul de încărcare a acumulatorului era de până la 10 ore. În următorii şase ani au apărut cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 a fost lansat un telefon mult mai performant, Motorola MicroTAC. Acesta venea cu o staţie fixă de încărcare, iar tastatura era acoperită cu o clapetă. Compania a cheltuit peste 100 de milioane de dolari pentru a pune la punct noile tehnologii, care au revoluţionat piaţa telefoanelor.

În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat utilizatorilor obişnuiţi.

În 1983 a apărut Motorola DynaTAC, primul telefon mobil atestat de către o autoritate competentă pentru a fi comercializat la scară largă, adică destinat utilizatorilor obişnuiţi.

În anii ’90 a apărut în peisaj un concurent serios, compania finlandeză Nokia, ce avea să devină unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de telefoane mobile. Nokia a revoluţionat, la rândul său, industria, prin promovarea generaţiei a doua de terminale, 2G, ce utilizau tehnologia GSM (Global System for Mobile Communication). În anul 1992, compania a lansat primul model al gamei, Nokia 1011. Patru ani mai târziu, finlandezii au scos la iveală primul smartphone din lume – Nokia 9000 Communicator, primul telefon „business” din lume. Alte modele celebre au fost, în anii următori, Nokia 5110 şi Nokia 8110.

Dezvoltare fără precedent

La scurt timp, în anul 2002, Sony Ericsson a prezentat primul telefon mobil cu touchscreen (modelul P800), după ce, în anul anterior, adusese pe piaţă primul telefon cu ecran color. În mijlocul competiţiei dintre Nokia şi Sony Ericsson a apărut şi Siemens, care a produs, în anul 2000, primul său terminal mobil GPRS, ce permitea transferul de pachete de date între două aparate, dotate cu aceeaşi tehnologie.

Nokia 1011 a fost întâmpinat cu bucurie de public; era mult mai micuţ, spre deosebire de “cărămizile” Motorola. În anul 1994 a fost scos din producţie şi a fost înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon „echipat” cu celebra sonerie “Nokia Tune”, dar şi primul care oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS. Compania finlandeză preconiza că se vor vinde 400.000 de modele, dar Nokia 2100 a depăşit toate aşteptările, atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de terminale vândute în întreaga lume.

Nokia 1011 a fost întâmpinat cu bucurie de public; era mult mai micuţ, spre deosebire de “cărămizile” Motorola. În anul 1994 a fost scos din producţie şi a fost înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon „echipat” cu celebra sonerie “Nokia Tune”, dar şi primul care oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS. Compania finlandeză preconiza că se vor vinde 400.000 de modele, dar Nokia 2100 a depăşit toate aşteptările, atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de terminale vândute în întreaga lume.

Din anul 2000, tehnologia şi piaţa telefoanelor mobile au cunoscut o dezvoltare şi o creştere fantastică. Au apărut telefoanele cu ecran color, cameră foto, player MP3 sau card de memorie, apoi telefoanele multimedia – echipate cu toate aceste dotări.

În anul 2003 a apărut în magazine şi primul PDA (Personal Digital Assistant), produs de BlackBerry (Quark 6210). Tot de atunci, telefoanele au început să devină din ce în ce mai subţiri, de la Motorola Razor V3 încoace.

Între timp, au intrat în scenă şi alţi producători de echipamente electronice (precum Samsung, LG, ZTE, Huawei), dar şi companii deţinătoare ale unor motoare de căutare cunoscute (Google sau Mozilla Firefox). Au apărut, de asemenea, şi sisteme noi de operare destinate strict telefoanelor mobile inteligente: Android (conceput de Google), iOS (de la Apple), Symbian (Nokia), Windows Phone (Microsoft) şi BlackBerry.

O adevărată revoluţie în domeniul telefoanelor mobile s-a produs în anul 2007, odată cu lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple, conduşi de celebrul Steve Jobs. Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat din istoria telefoanelor mobile.

O adevărată revoluţie în domeniul telefoanelor mobile s-a produs în anul 2007, odată cu lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple, conduşi de celebrul Steve Jobs. Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat din istoria telefoanelor mobile.

Vedeta iPhone

Încă o revoluţie în acest domeniu, al telefoanelor mobile, s-a produs în anul 2007, odată cu lansarea primului iPhone, de către americanii de la Apple, conduşi de celebrul Steve Jobs. Evenimentul de lansare a fost cel mai mediatizat din istoria telefoanelor mobile. Anunţat cu surle şi trâmbiţe, cu a sa interfaţă multitouch, iPhone-ul a isterizat americanii, care au cumpărat 500.000 de exemplare, în primul weekend de la lansare. Europenii l-au primit cu mai multă răceală, criticându-i lipsa multor facilităţi, dar şi din cauza preţului piperat.

Apple a lansat în următorii ani noi şi noi modele de iPhone, îmbunătăţindu-le mereu şi crescând tot mai mult în piaţă. Luna trecută, compania a anunţat că a vândut peste 13 milioane de telefoane iPhone 6S şi iPhone 6S Plus, în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă. Vorbim despre un număr record, după ce anul trecut modelul anterior fusese vândut în 10 milioane de exemplare, în primul weekend de la lansare.

Apple a anunţat că a vândut peste 13 milioane de telefoane iPhone 6S şi iPhone 6S Plus, în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă.

Apple a anunţat că a vândut peste 13 milioane de telefoane iPhone 6S şi iPhone 6S Plus, în primele trei zile de la lansarea acestor modele pe piaţă.

Ce ne va aduce viitorul, în privinţa telefoanelor mobile? E greu de imaginat ce le va mai trece prin cap producătorilor. Deja aceste dispozitive sunt multifuncţionale: poţi filma sau fotografia cu ele, poţi asculta muzică sau viziona filmuleţe, au sistem de navigaţie şi o mulţime de aplicaţii, care ne pot ajuta să facem aproape orice. Telefoanele au devenit o extensie a omului modern, a schimbat societatea şi modul de comunicare, din toate punctele de vedere.


Publicitate

Postaţi un comentariu