Ioan Hosu, politolog: Refuzul de a participa la dezbateri nu este onorant

Reporter: Cum ați primit rezultatele primului tur de scrutin? V-ați așteptat la un asemenea”podium”?

– Ioan Hosu, politolog: Oarecum da, așteptările erau în direcția asta, scorul celui de-al treilea candidat a fost sub așteptările multora,dar, sigur, așa cum am văzut și în intervențiile de luni ale domnului Dan Barna, și domnia sa și formațiunile care l-au susținut, recunosc că și-au supraevaluat aceste așteptări. Sigur, asta s-a întâmplat pe fondul unor carențe de comunicare. Au fost câteva ezitări în ceea ce înseamnă poziția a treia, în decizia de a susține sau nu intrarea la guvernare, în decizia de a participa activ în reconfigurarea jocului politic, în actul guvernării.

Lucrurile astea contează, și costă de obicei. Sigur, costurile s-au materializat și în participarea foarte scăzută a tinerilor la votare, a categoriei de vârstă de sub 30 de ani. Este și oarecum explicabil, lucrul acesta se întâmplă de ceva timp în politica românească, dar nu numai, ci și la nivel european. Politicienii se adresează într-un mod zgârcit și nefericit tinerilor. N-am văzut nici dezbateri publice, oamenii ăștia au evitat să poarte discuții și să participe la dezbateri care să ne lumineze într-o direcție sau alta. Ca urmare, tinerii nu se regăsesc în discursul politicienilor, motiv pentru care nu vin nici la vot, n-au motivația necesară, n-au emoția, n-au rațiunea pentru care să facă acest lucru.

– Nu tot tinerii au fost însă cei care au ieșit în stradă? Ei au ridicat, practic, USR-ul.

– Da, sigur, dar vorbim de un alt tip de comportament.

– Nu era logic să și meargă la vot, să voteze schimbarea dorită?

– Nu, nu. Nu neapărat, pentru că ieșitul în stradă genera o anumită emulație, o anumită emoție. Campania electorală nu a generat nimic din toate astea. N-au avut nici un resort emoțional, nici un motiv să meargă să voteze.

Nu că a fost o campanie tăcută, a fost una mută de-a dreptul!”

– Motivul era ”fără PSD în turul doi”.

– Da, dar un motiv foarte prost comunicat, pentru că liderii poziției a treia au spus ”noi cu siguranță suntem în turul doi, deci stați liniștiți că nici nu se pune problema să nu fie altfel și o să avem, pentru prima dată, o dezbatere între două formațiuni de dreapta”. Acesta a fost un mesaj care s-a sedimentat. Ori, lucrul acesta s-ar putea să-i fi demobilizat.

În plus, pentru prima dată am constatat că prezența la vot în urban a bătut ruralul ca și prezență la vot. Și, sigur, am văzut un PSD care chiar dacă a pierdut județe întregi în Moldova, are cu câteva sute de mii de voturi mai mult comparativ cu mai 2019. Sunt, deci, câteva lucruri nou apărute în peisajul electoral post-decembrist de la noi: cea mai scăzută prezență la vot la primul tur prezidențial, urbanul care începe să surclaseze ca prezență votul de la sate, tinerii care confirmă din nou aceeași linie că atunci când vine vorba de prezidențiale nu vin la vot, și asta pentru că candidații la președinție nu se adresează acestei categorii. Ei s-au mișcat confortabil către categoriile care îi susțin oricum, lucru destul de trist în politica celor două mari partide de stânga și dreapta din România. Ei nu reușesc să inoveze mesajul politic, nu vin cu nimic nou, nu au deloc lipici la categoriile care ar trebui să fie implicate în procese electorale. Nu am văzut nicio emoție, repet, și nu trebuie să fie una de telenovelă sau de cancan, dar trebuie să fie o încărcătură, o miză. Ori, lucrurile astea au lipsit.

Nu că a fost o campanie tăcută, a fost una mută de-a dreptul! Sunt date, și, dacă ne uitam pe sondaje, sunt oameni care nici măcar nu știau că există alegeri pentru primul tur al prezidențialelor. Asta spune destul de multe în condițiile în care, și asta e destul de ciudat, partidele politice primesc zeci de milioane de la bugetul de stat, și ne întrebăm cum de se întâmplă lucrurile astea. De unde acest deficit de comunicare, care nu face altceva decât să scadă nivelul participării la vot? Sigur, jucătorii mari sunt mulțumiți pentru că și-au văzut atinse obiectivele indiferent de participare. Însă marea problemă este atunci când vine vorba de legitimitatea celor care ne conduc, atunci când o corelăm cu participarea scăzută la vot.

Cel de-al treilea aspect notabil și de remarcat este votul din diaspora. Acolo am văzut emoția despre care vorbeam. Oamenii s-au dus în număr mare să voteze, după ce în câteva cicluri electorale au fost probleme în direcția asta, în contrast cu ce s-a întâmplat în țară. Politicienii au fost tăcuți, nu preferă să discute față în față decât cu grupuri mici de persoane, în detrimentul expunerilor media și ale unor mesaje consistente.

– Fapt care se va întâmpla cu siguranță și în turul al doilea.

– Da, pentru că decizia strategică la aceste prezidențiale este o cât mai slabă comunicare, începând cu prima zi a campaniei și până în ultima zi a acesteia.

– Sunt voci care spun că președintele în funcție ar putea chiar să plece liniștit în concediu și să revină după turul doi, cu un mandat nou asigurat. E chiar așa relaxat președintele în funcție că va câștiga din nou?

– Eu aș privi destul de precaut această relaxare. Sigur, pot exista surprize,dar probabilitatea e scăzută. Prima șansă o are președintele în funcție, dar nu m-aș relaxa total să fiu în locul lui. Au mai fost oameni relaxați, care spuneau că pot sta cu popcornul în față sau la un film și știm ce s-a întâmplat.

– Victor Ponta a câștigat primul tur al alegerilor trecute, și cu toate astea…

– Da, după care lucrurile s-au schimbat radical. Sigur, și situația era un pic altfel, dar, totuși, ideea asta de a te relaxa e periculoasă. Respectul față de votant trebuie să-l ai până la capăt în procesele electorale. Dialogul intens, deschis, permanent, e, până la urmă, o formă de respect. Ori, refuzul ăsta pe care unii consultanți îl induc și îl solicită candidaților nu e unul tocmai onorant.

– Să ne gândim că unul dintre cei doi candidați rămași în cursă ar avea de pierdut în urma unor dezbateri?

– Cred că ambii au de pierdut. Sigur, niciunul nu recunoaște acest lucru.

– Circulă acum o glumă cum că e un tur doi între un candidat care prea tace, și altul care ar face bine să tacă…

– Da, e o expresie care ar putea să acopere destul de bine o realitate comunicațională în zona politică la vârf din România, dar totuși cred că obligația de dragul responsabilității în fața electoratului, de dragul informării constante a populației, rămâne. Nu oricine are cont de facebook, sunt categorii întregi ale populației care în acest moment nu au acces la informare.

– Acesta este un aspect, dar dacă ieșim acum în stradă și întrebăm prima persoană întâlnită dacă are habar de programul electoral al candidaților, despre ceea ce doresc să facă în următorii cinci ani, e aproape sigur că nu va ști să răspundă.

– Sigur, lucrul acesta ar trebui să dea de gândit. Dacă asta se dorește a fi o practică insituționalizată, nu e de bine. E pentru prima dată când asistăm la o silenzia stampa de această factură. Ar trebui ca acest lucru să fie anulat printr-o lege electorală care să arate explicit, după un algoritm ceva, că trebuie să existe dezbateri între candidați. Trebuie să-i vedem public pe candidați, și nu doar atât. Să-i vedem răspunzând jurnaliștilor, după exemplul francez de pildă. Până acum, formatul românesc este ”mai bine să tăcem”.

– E limpede că acum sarcina cea mai grea o are PSD-ul care trebuie să recupereze o diferentă de 12-13 procente, dar să și adune încă voturi bune pentru a se gândi la o victorie după turul doi. Refuzul președintelui în funcție de a participa la dezbateri va fi folosit ca o armă împotriva acestuia.

– Cumva, ar trebui să vedem în ce măsură PSD ar putea să atragă voturi din propriul bazin electoral, să mobilizeze mase la vot. S-ar putea înregistra un aport de voturi dintre cei care l-au votat pe Mircea Diaconu în primul tur, dar cam atât din exteriorul PSD. Ceilalți au cam indicat votanților să voteze contracandidatul social-democraților. Chiar și în condițiile astea, PNL ar trebui să-și păstreze numărul de voturi din primul tur, mai ales dacă apare ceva, vreo surpriză. Prima șansă o are însă, clar, Klaus Iohannis.

– Prezența la vot va mai fi atât de numeroasă?

– Nu, nu va mai fi la fel. O parte a celor de pe partea dreaptă nu va mai veni la vot, nu o să-i mai vedem. De cealaltă parte, vedem cum PSD are primele reacții, mobilizează votanții din filiale unde au fost voturi mai puține.

– Să fie o demobilizare la vot și a celor din diaspora?

– Nu. Eu cred că experiența pozitivă de la primul tur își va spune cuvântul. Cred că e ceva similar cu un protest, ai avut un succes o data și atunci vrei să repeți din nou ce ai trăit. Demobilizarea ar putea veni atunci când vezi că nu poți vota, că sunt secții puține, că stai ore întregi la coadă.

– Aveți un pronostic privind procentajul celor doi candidați după scrutinul din 24 noiembrie?

– 55 Iohannis, 45 Dăncilă.

Schimbarea la vârf face parte din cultura politică românească în cazul unor eșecuri”

– Se va pune problema schimbării Vioricăi Dăncilă după alegeri, în contextul șanselor mici pe care le are de a ajunge președintele României?

– Acuma, problema PSD-ului, dar și a liberalilor, o să vedem, este că nivelul local în politica românească pune niște presiuni fantastice pe cei de la nivel central. Tot ce înseamnă rețea de aleși locali solicită guvernanților alocări de resurse, fără să aibă în schimb o perspectivă asupra întregului. Nu există o imagine a urgențelor, a necesităților în politica fiscală, să spunem, sau în politica macro, dar ei pun presiune. De obicei, când ai pierdut scaunul puterii, se întâmplă ca acești oameni să vireze spre alte culori politice pentru că de acolo le vin resursele. Și în felul ăsta, ne trezim cu tot felul de ciudățenii, bugete supraevaluate pentru unii care țin de putere, și de altele subevaluate pentru ceilalți. Dar, pentru PSD, dacă există probleme, acestea trebuie tranșate acum, decembrie-ianuarie, pentru ca în februarie să intre în linia dreaptă pentru locale. Pentru că dacă ai ratat localelede anul viitor, ai o mare problemă în ceea ce înseamnă toamna lui 2020. Eu cred că lucrurile se vor tranșa într-un fel sau altul, și cred că se va întâmpla așa cum suntem deja obișnuiți la PSD, anume că liderii își pierd pozițiile.

– Un scenariu asemănător să fie și pentru USR-PLUS? Marți, Dan Barna a cerut un vot de încredere din partea membrilor de partid, după ce unele voci i-au cerut demisia.

– Nu o să-l primească. Schimbarea la vârf face parte din cultura politică românească în cazul în care nu ți-ai îndeplinit obiectivele asumate.

– Ar fi obținut Dan Cioloș rezultate mai bune decât Dan Barna?

– Nu cred, pentru că opțiunea lui Cioloș de a nu participa în această competiție a anulat chiar discursul anti-Cioloș al celor din PSD din primăvară. Retragerea acestuia din prim-plan a însemnat și o temă anulată în aceste alegeri.

– Dar alianța o vedeți funcționând în continuare, putem asista la o fuziune între USR și PLUS?

– Fuziune nu, platformă comună da. Cred că alianța intră într-o zonă periculoasă de 6 la sută, și unii și alții, iar despărțirea ar fi acum prematură. Va fi o consolidare a ceea ce e acum pe termen și lung, dar fără o fuziune.

Postaţi un comentariu