Internetul, noua lume a copiilor

Deși autoritățile române au făcut primi pași în direcția combaterii fenomenului de bullying în școli, discursul instigator la ură rămâne încă nepedepsit și nereglementat.

Odată cu înmulțirea mijloacelor de acces la internet și cu dezvoltarea globală a competențelor de navigare online, impactul internetului asupra copiilor rămâne încă un domeniu ce necesită explorat și dezbătut. EU Kids Online este un proiect recunoscut internațional care vizează tocmai relația copiilor cu internetul și cu fenomenele tipice realității și interacțiunii virtuale. Acest proiect oferă date comparative despre utilizarea internetului de către copiii din Europa. În România ancheta a fost realizată pe un eșantion de 935 băieți și fete, cu vârsta cuprinsă între 9 și 17 ani.

Dintre probleme, cea mai răspândită rămâne aceea a timpului exagerat petrecut pe internet. Conform studiului, mai mult de două treimi dintre copii petrec prea mult timp pe internet și se declară foarte deranjați dacă sunt puși în situația de a nu putea să aibă acces la el. Totuși, această situație pare să fie tolerată de familie și prieteni, deoarece nu se raportează conflicte familiale sau cu prietenii ca urmare a timpului petrecut pe internet, 58% dintre copii spunând că nu li s-a întâmplat niciodată.

(Cyber)Bullying-ul, o problemă foarte răspândită

Una dintre primele observații, este aceea ce asistăm la un declin al utilizării platformelor sociale de 74% în 2018, față de 79% în 2013. Competențele de informare și de analiză critică a acurateței informației găsită online par să fie destul de răspândite printre copiii din România, fiindcă aproximativ 71% dintre copii fac dovada acestor tipuri de competențe. La fel de ridicate sunt și competențele sociale, măsurate ca analiză critică a comportamentului de distribuire de informație în rețea și competențe în gestionarea listei de prieteni, care sunt raportate în proporție 84% respectiv 90% de către cei intervievați.

Din păcate, internetul este un mediu în care își pot face apariția diverse tipuri de violență, iar trei din zece copii raportează o experiență neplăcută online în ultimele 12 luni. Există o creștere constantă a experiențelor negative pe internet ale copiilor, de la 21% în 2010, la 27% în 2013 și la 33% în 2018. Pentru prima dată, băieții declară într-un procent asemănător cu al fetelor că au avut experiențe negative pe internet. Cea mai mare creștere a experiențelor negative online este raportată în grupa de vârstă 9-10 ani (unde se ajunge la 29%), ceea ce înseamnă o expunere din ce în ce mai timpurie la riscurile online.

Atunci când au o experiență negativă online, cei mai mulți copii au o reacție pasivă (43% ignoră problema); doar unul din cinci copii raportează o abordare activă cum ar fi folosirea soluțiilor tehnice. De exemplu, o treime dintre copii declară că în ultimul an au fost victime ale unui act de bullying (online sau offline), iar 23% declară că au fost victima unui act de cyberbullying.

Bianca Balea, sociolog și unul dintre autorii studiului EU Kids Online, susține că și în România se fac primii pași pentru combaterea fenomenelor de violență online. Conform spuselor sale, „de curând a fost adoptată în Parlamentul României legea anti-bullying în școli, care face referire, foarte vag am spune noi, și la posibilitatea de a întreprinde acțiuni de violență psihologică prin intermediul internetului, așa numitul cyberbullying. În aceeași lege este specificat că, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, va fi elaborată o metodologie pentru depistarea persoanelor predispuse la violență psihologică. De asemenea, potrivit Art.2 (2) din lege, metodologia va cuprinde și definirea formelor de manifestare a bullyingului în rândul copiilor. Este interesant de urmărit dacă cyberbullyingul va fi definit (mai) clar în această metodologie și dacă se vor adresa principalele metode de manifestare ale acestuia (măsurate în anchetele EU Kids Online, 2010 și 2018). În concluzie, putem spune că, odată cu promulgarea acestei legi, statul român a făcut primul pas pentru crearea unui cadru legislativ care să combată aceste forme de violență între copii, dar rămâne de văzut în ce măsură această lege se va transpune în acțiuni concrete care să ducă la scăderea actelor de bullying și cyberbullying în școlile din România“, a explicat Bianca Balea.

Față de anii precedenți, asistăm la o scădere a bullying-ului general, în paralel cu o creștere a cyberbullying-ului. În ceea ce privește variația cyberbullying-ului, asistăm la o creștere a acestuia de la 12% în 2013 la 23% în 2018. Cea mai comună formă de cyberbullying este trimiterea de mesaje răutăcioase sau jignitoare, un sfert dintre copii declarând că au fost victime ale bullying-ului .

Ura și violența extremă, fără acordul părinților

O treime dintre copii au fost expuși în anul precedent la o formă sau alta de discurs incitator la ură. Expunerea crește cu înaintarea în vârstă a copiilor, de la aproape unul din patru copii la 9-10 ani, la unul din doi la 15-17 ani. 23% dintre cei care au declarat că au fost expuși la cyberhate au spus că au căutat în mod intenționat site-uri sau conținuturi care promovau mesaje sau comentarii instigatoare la ură sau degradante împotriva unor oameni sau a unor grupuri de oameni, cei mai mulți (30%) fiind în grupul de 9-10 ani. Jumătate dintre copii au văzut în ultimul an imagini cu violență extremă, în jur de 30% dintre copii au întâlnit în ultimul an discuții despre experiența altor utilizatori privind consumul de droguri, discuții despre anorexie și despre suicid.

Dacă autoritățile par interesante de luarea unor măsuri împotriva cyberbullyingului, nu același lucru se poate spune despre ura și discursul incitator la ură, care se propagă online, cercetătoarea Bianca Balea explicând că: „în ceea ce privește celelalte riscuri online, cum ar fi cyberhate (instigarea la ură), nu avem date care să arate interesul autorităților de a reglementa aceste comportamente. Primul pas care trebuie făcut în acest sens este conștientizarea acestui tip de risc (cyberhate) în rândul copiilor, părinților și profesorilor prin discuții și ateliere creative și crearea de instrumente care să-i ajute să facă față/să se adapteze acestuia“, a mai adăugat cercetătoarea.

Black Quote
„Noi, ca sociologi, suntem mai degrabă interesați de modul în care copiii se raportează la aceste fenomene, frecvența cu care au loc, care sunt copiii cei mai expuși, care suferă cel mai mult de pe urma unor astfel de comportamente (bullying, cyberbulling, cyberhate). Nu avem competența necesară de a ne exprima asupra modului în care aceste fenomene influențează dezvoltarea copiilor, dar cu siguranță această temă este una foarte importantă și poate fi preluată/aprofundată de cei interesați de psihologia copilului“, a explicat Bianca Balea.
Info
 Adesea, atât copiii, cât și părinți se declară îngrijorați de cantitatea de timp petrecut online, ceea ce a și determinat o serie de cercetări privind cauzele și modalitățile de combatere a fenomenului. Adesea, dependența de internet a fost comparată cu dependența față de anumite substanțe, tocmai fiindcă experiențele online stimulează aceeași centri ai plăcerii din creier. Experții, însă, susțin că nu se poate vorbi de o dependență de internet. Dr. Matthew Cruger, neuropsiholog și director al Centrului de Învățare și Dezvoltare a Minții pentru Copii, susține că: „ceea ce vedem nu este o formă de adicție. În cazul dependenței avem substanțe chimice care modifică felul în acre răspundem la stimuli, și care ne fac să fi dependenți de ele pentru a putea funcționa într-un anume fel. Nu se poate spune că avem nevoie de mai mult timp online pentru a putea funcționa“, susține cercetătorul american. Așadar, nu există propriu-zis dependența de internet sau telefon, deși anumiți psihiatri consideră că ar trebui măcar să recunoaștem existența unor modele de gaming nesănătoase.

Postaţi un comentariu