Iarna se poartă galben. Franța, zguduită de proteste

Deși Macron s-a adresat francezilor luni seara, oferind câteva concesii și măsuri sociale, protestele de stradă ale Gilets Jaunes sunt departe de a fi încheiate.

De câteva săptămâni, Franța este ținută în șah politic de amploarea luată de mișcarea de protest a celor deja cunoscuți pe tot mapamondul ca Gilets Jaunes (Vestele galbene). Mișcarea, declanșată de o creștere a prețului carburanților, pare să devină nici mai mult, nici mai puțin decât o insurecție generală. Surd la necazurile alb-albaștrilor, PSD-ul propune o nouă taxă de poluare, începând de anul viitor, numai bună de provocat opoziția și strada.

În ultimele săptămâni, Franța a fost și este încă zguduită de ample proteste stradale și ciocniri violente între manifestanți și forțele de ordine. În cel de-al patrulea act de protest au participat mai mult de 125.000 de persoane, iar din partea forțelor de ordine au fost mobilizate în jur de 90.000 de cadre polițienești. Vestele Galbene (Gilets Jaunes) au ieșit în stradă în urma anunțării din partea guvernul a noi creșteri ale prețului carburanților, dar, pe măsură ce mișcarea devenea mai amplă, a devenit clar că motivele „insurecției“, așa cum este mai nou definită această mișcare, vizează mai degrabă guvernarea Macron și măsurile sociale și politice luate de acesta. Furia se îndreaptă către scutirile de taxe pentru cei bogați, și pentru capital, și taxarea păturilor medii și inferioare, precum și tăierea finanțării pentru multiple programe de ajutor social. Pentru analiștii politici europeni protestul vestelor galbene s-a dovedit dificil de catalogat, fiind dintru-nceput situat în afara oricărui cadru sindical și politic, protestatarii respingând orice lideri impuși, precum și negocierea cu guvernanții. Comentatorii francezi au asemănat mișcarea jacqueriilor din Evul Mediu: o revoltă spontană, fără ideologie, îndreptată împotriva puterii.

Protestele au generat o profundă criză politică, mandatul lui Macron și legitimitatea sa aflându-se în pericol, paralizând și o bună parte a economiei franceze. Banca Centrală a Franţei şi-a redus la jumătate, de la 0,4% la 0,2%, estimările privind ritmul de creştere înregistrat de Produsul Intern Brut al Franţei în trimestrul patru, ca urmare a impactului manifestaţiilor. „Activitatea serviciilor a încetinit ca urmare a efectului actualelor manifestaţii. Transporturile, restaurantele şi reparaţiile de automobile au dat înapoi, precum şi sectorul hotelier“, a constatat Banca Centrală a Franţei, pe baza ultimei anchete de conjunctură.

Referitor la revendicări, au fost date publicității câteva liste, care adună mai mult de 40 de cereri, care țin atât de chestiuni socio-economice, cât și de inechitate și nedreptate socială, dar și terminarea regimului neocolonial francez din Africa. Protestatarii vor o creștere a salariului minim cu 150 de euro și un plafon maxim al remunerației care să nu depășească 15.000 de euro. Vor retragerea legii conform căreia persoanele, în funcție de anul nașterii, se pot pensiona doar la 67 de ani, față de 60 de ani cum era înainte. Vestele cer și modificarea sistemului de educație publică, printre revendicările lor numărându-se și aceea a unor clase cu maxim 25 de elevi. Printre cererile lor se mai regăsesc și impozitul progresiv pe venit, pensie de cel puțin 1.200 de euro, oprirea imediată a privatizărilor, ieșirea din NATO, încetarea politicilor social economice de austeritate, crearea de locuri de muncă pentru șomeri, naționalizarea companiilor de gaze și electricitate, taxe mai mari asupra capitalului, soluții pentru cauzele migrației forțate, construcția a cel puțin 5 milioane de locuințe sociale, etc…

Inside man. Critică la fața locului

Arnault Skornicki, conferențiar în științe politice la Universitatea Paris Nanterre susține că „această mișcare (a vestelor galbene) a pornit de la o contestație anti-fiscală, împotriva măririi taxelor la carburanți. Așadar, de la început, a fost susceptibilă să adune un număr mare de grupuri sociale din societatea franceză, care au ca punct comun tocmai faptul că posedă mașini și conduc, sunt membrii ai clasei mijlocii și inferioare. Se pare că o mare parte dintre vestele galbene provin din mediul rural sau periferic urban, deci sunt obligați să facă 10, 20 sau 30 de kilometrii pentru a ajunge la muncă: pentru ei mașina reprezintă o cheltuială și un bun vital, astfel, chiar și cea mai mică creștere la prețul benzinei are consecințe puternice asupra bugetelor de familie deja foarte strâmtorate“, spune Skornicki. Referitor la caracterul indescifrabil al mișcării, conferențiarul francez pune acest lucru pe seama compoziției sociale a mișcării, dar și a refuzului unui cadru sindical și partinic. „Trei aspecte fac ca această mobilizare populară inedită să fie destul de dificil de descifrat. Din capul locului, aceasta mișcare s-a construit în afara oricărui cadru sindical: pentru mulți dintre cei ce s-au alăturat vestelor galbene, aceasta este chiar prima experiență de mobilizare. Prin asta, ei arată refuzul lor absolut al oricărei reprezentări sindicale sau politice, dar și sfidarea generală îndreptată împotriva instituțiilor. Ei preferă organizarea spontană prin intermediul rețelelor sociale, precum și acțiunea directă în stradă, blocajele, etc… Asta explică și caracterul violent al ciocnirilor cu poliția: în absența unei încadrări generale, furia împotriva unui Stat, în totalitate privat de legitimitate, explodează pur și simplu. De altfel, nu trebuie să uităm că violența polițienească a crescut semnificativ în acești ultimi ani, iar asta nu contribuie deloc la calmarea spiritelor, ci chiar din contră. De aici și diversitatea lor socială: mici artizani și mici patroni, dar și muncitori cu salarii modeste, angajați, lucrători de toate facturile. Este tocmai această diversitate cea care face coloratura lor ideologică să fie la fel de diversă: există elemente de dreapta, anti-impozit sau xenofobi, dar și elemente de stânga, cei care cer mai multă dreptate fiscală, servicii publice, asigurări sociale. Pe măsură ce mișcarea se lărgește, mai degrabă se afirmă tendința de stânga. În fine, susținerea din partea unei bune părți din populația franceză: nu doar în sondaje, ci mai degrabă prin nașterea unor mișcări sociale care apar din alte zone, mai ales din partea liceenilor și studenților“, a explicat conferențiarul de științe politice.

Și din teritoriu, ca și din exterior, a devenit limpede că Macron traversează o criză politică, pentru care nu pare să existe soluții imediate. Luni seara, în prima sa declarație publică de la izbucnirea protestelor, Macron, a părut dispus să facă unele concesii, dar anunță că nu există posibilitatea unor „întoarceri U“ în ceea ce privește reformele sociale sau economice. Președintele francez a condamnat violențele prostetului și s-a declarat nemulumit de modul în care forțele de ordine au gestionat ciocnirile cu manifestanții și protestele. Macron a declarat că: „Vrem o Franţă în care oamenii să poată trăi cu demnitate din muncă. Cer Guvernului şi Parlamentului să facă ce este necesar. Salariul minim va creşte cu 100 de euro pe lună începând din anul 2019. Orele suplimentare vor fi plătite şi nu vor mai fi impozitate. Le voi cere tuturor angajatorilor care pot să ofere prime de sfârşit de an să facă acest lucru, fără a fi impozitate. Intenţionez să continuăm ambiţia de a transforma ţara noastră, aşa cum poporul a optat acum 18 luni. Sunt necesare măsuri de reformare a statului, a sistemului de pensii, a indemnizaţiilor de şomaj. Pentru a reuşi, trebuie să ne unim eforturile şi să abordăm împreună toate problemele: reprezentarea politică, o lege electorală mai corectă (…). Vreau să se pună problema unui echilibru în sistemul fiscal, vreau măsuri pentru contracararea încălzirii climei, idei de organizare a statului (…). Vreau să abordăm problema imigraţiei. Trebuie să o înfruntăm“, a spus președintele Franței.

În ceea ce privește opțiunile lui Emanuel Macron, Arnault Skornicki susține că acesta se află la o răscruce de drumuri, fără prea multe opțiuni de manevră:

„Președintele Macron și guvernul său se regăsesc într-o criză politică de asemenea anvergură deja la un an jumate doar de la alegerea sa. În mod clar este amenințat de popularitatea acestei mișcări și de faptul că și alte sectoare ale societății i se alătură. Concesiile făcute de putere par să vină prea târziu și oricum sunt insuficiente pentru a face să înceteze această mișcare, care revendică mai nou mult mai mult decât retragerea unei măsuri: adică, se dorește o adevărată justiție socială și fiscală. Pe scurt, fix contrariul politicii președintelui de după alegerea sa în funcție, care a mărit taxele pensionarilor și micilor clase mijlocii, dar a scăzut impozitele pentru cei foarte bogați. Macron se află acum la o răscruce de drumuri: fie optează pentru o accentuare a represiunii și autoritarismului, fie pentru câteva măsuri semnificative menite să restabilească pacea civilă, precum: restabilirea impozitului pe marile averi, creșterea salariului minim, schimbarea primului ministru. Dar, chiar dacă el optează pentru cea de-a doua variantă, tot n-a câștigat nimic .Din câte știu, președintele nu s-a întâlnit cu reprezentanții mișcării: mai degrabă primul ministru a primit o mică delegație a celor de la Gilets Jaunes, așa-ziși mai rezonabili, în măsura în care aceștia erau destul de reticenți în legătură cu defășurarea manifestațiilor. În același timp, acești reprezentanți nu există, pentru că ei nu a fost aleși de nimeni, iar cei de la Vestele Galbele îi contestă și nu le recunosc legitimitatea“, a afirmat conferențiarul francez.

Dacă despre violențele și pagubele produse de manifestanți s-a scris și s-a vorbit mult în presa franceză, nu același lucru poate fi spus și despre acțiunea polițienească, mai amplu dezbătută în presa internațională. În Franța ultimilor ani, dar și cu o bogată tradiție de manifestări sociale, poliția însăși a trecut printr-un proces de transformare, represiunea polițienească luând forme din ce în ce mai extreme. După cum explică și Skornicki, „în ceea ce privește violența polițienească recentă, pentru o mai bună analiză este nevoie să consultăm presa scrisă franceză și rețelele sociale. Au fost mai mulți răniți, iar alții chiar mutilați: o mână smulsă de o grenadă, ochi scoși, umilirea liceenilor ținuți în genunchi timp de două ore, etc… După președintele Hollande, supravegherea polițienească a devenit mult mai represivă: uzul frecvent de grenade, de flash-ball-uri, gazul lacrimogen este foarte des întrebuințat, la fel ca și tehnica încercuirii, care constă în înconjurarea manifestanților într-un spațiu larg, apoi aruncarea cu gaz lacrimogen asupra mulțimii pentru a-i împiedica pe manifestanți să părăsească zona. Asta este ceea ce s-a întâmplat pe Champs-Elysées, iar asta explică parțial furia manifestanților ți gradul ridicat de violență din timpul confruntărilor. Însă marile trusturi audiovizuale nu au vorbit despre asta, ele preferând să se concentreze pe pagubele materiale, atribuind celor de la Vestele Galbene sigura responsabilitate a violențelor petrecute. Ceea ce nu este în întregime adevărat. Este însă adevărat că manifestanțiilor nu le este frică de poliție: în mod clar, violența legitimă (adică aceea a statului) nu este foarte legitimă pentru ei… În fine, ar trebui subliniat că forțele de poliție sunt epuizate după toate aceste săptămâni de operații de menținere a ordinii: ceea ce îi face să comită erori, derapaje, să aibă reacții excesive sau necontrolate“, a mai adăugat universitarul francez.

Veste galbene și taxe buclucașe

Protestele franceze au avut un ecou amplu în presa românească, fiind intens dezbătute, atât în capitală, cât și în restul țării. Pentru Costi Rogozanu, ziarist și eseist, Gilets Jaunes înseamnă mobilizare populară autentică,

„împotriva unui om care reprezintă un trecut anchilozat în neoliberalism 2.0, Macron. Au revendicări concrete, mai concrete decât furia anti 1% a indignaţilor de acum aproape un deceniu. Mişcările tip occupy sau indignados nu prea au prins în Franţa, o fi şi acesta un motiv pentru care revolta de acum e atât de puternică. Toate promisiunile şi pansamentele sociale au fost plătite cu noi scutiri vădite sau tacite pentru marile businessuri. Iar oamenii atacă ipocrizia Macron şi sistemul politic în ansamblu, e furie antisistem, de data asta pe bune, nu e doar acea scenetă antisistem jucată de Macron acum 3 ani. Paradoxal, revoltaţii pun în aplicare partiturile antipolitice şi antisistem pe care Macron le recita în ultima campanie electorală“, susține ziaristul bucureștean.

Ca și când criza franceză nu ar fi un semnal de alarmă suficient de clar, și PSD-ul a anunțat o nouă taxă de poluare, calculată în funcție de vechimea mașinii și de capacitatea cilindrică. Deoarece și în România autovehiculul propriu a devenit un mijloc de transport vital pentru mulți români, care sunt nevoiți să facă zilnic naveta pentru a ajunge la locul de muncă, o astfel de măsură are potențialul să amplifice baza opoziției sociale la adresa coaliției de guvernare și să genereze proteste. În opinia lui Rogozanu, „o mărire a taxelor pe carburanţi în România poate genera nemulţumire. Dar tot de sus în jos. De la companii şi presă sensibilă la lobby şi publicitate. De fiecare dată e aşa. Ponderea taxelor în preţ e sub media europeană în România. Şi, deşi are resurse proprii, preţul combustibilului fără taxe e mare, aducând câştiguri enorme celor care deţin un aproape-monopol în energie. Pe scurt, va fi tot furie pe jumătate tip #rezist doar împotriva Guvernului şi nu împotriva marilor companii. O răscoală adevărată ar cuprinde şi cealaltă jumătate a revendicărilor Gilets Jaunes: taxaţi marile averi, marile profituri. România extrage prin taxe resurse enorme de la păturile populare şi asigură paradis fiscal pentru vreo 10%. Deci ar fi fost motive de vreo 10 ani să stăm pe străzi împotriva unor politici transpartinice de acest tip“, a explicat jurnalistul.

Și Gaspar Miklos Tamas, filosof, analist politic și profesor universitar, privește evenimentele din Franța cu mult interes. Tamas consideră că: „referitor la Macron, dacă această extremă dreaptă nu ar fi atât de prezentă sau atât de extremă, atunci am vedea cam cât de dreapta este de fapt Macron însuși. Doar în raport cu acestă dreaptă extremă, un tip ca Macron apare ca centrist. Sau, altfel spus, centrul însuși s-a deplasat mult către dreapta în acești ani. Numai dacă ne gândim la măsurile luate de Macron, vedem limpede că viziunea și practica politică de dreapta este dominantă. Apoi, referitor la mișcări, greu de spus. Sunt destul de indescifrabile, fiindcă se petrec în afara cadrului partinic sau sindical… Nimeni nu poate ști acum cum vor evolua lucrurile…Avem o mulțime furioasă, care refuză lideri și care nu e dispusă să cedeze. Știu că Macron, pentru prima dată, a recunoscut aseară că a greșit, ceea ce el nu a ma făcut niciodată și a mărit salariul minim cu 100 de euro. Nu știu, dar nu cred că este de ajuns…“, a afirmat profesorul universitar maghiar. 

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”] În Franța, marți seara a avut loc și un atac armat la Târgul de craciun de la Strasbourg (Nord-Estul Franței), soldat cu 3 morți și 13 răniți. Un bărbat în vârstă de 29 de ani, cunoscut de poliţie, deoarece avea cazier de activitate infracţională fără caracter terorist (fişă S, infracţiuni de drept comun), a deschis focul în jurul orelor 20.00 (19.00 GMT) în centrul istoric al oraşului, unde se organizează tradiţional Târgul de Crăciun, care atrage milioane de turişti veniţi din întreaga lume. Rănit de o patrulă de soldaţi din cadrul Operaţiunii Santinela, autorul atacului armat a reuşit să fugă şi era în continuare căutat în jurul orelor 03.00 (02.00 GMT) Prin intermediul contului de Twitter, poliția germană a anunțat că autorul atacului se află încă în libertate, iar controalele de la frontiera germano-franceză s-au intensificat. Către ora 03.00 noaptea angajații PE, înalți funcționari și parlamentarii au fost evacuați, fiind escortați de poliție în autocare și mașini monovolum spre centrul orașului. Franța se află deja în atenția presei internaționale pentru mișcarea Vestelor galbene, iar acest atac terorist nu face decât să intensifice tensiunea politico-socială deja existentă în țară. Unii comentatori au speculat deja și că acest atac poate reprezenta pentru Macron o ocazie bună de a ieși din impasul politic în care se află, dacă situația va fi bine gestionată. Apoi, din punct de vedere al mediatizării, există teama din partea protestatarilor ca atacul să nu se transforme într-un prilej de ignorare a revendicărilor Vestelor și a creșterii și intensificării mișcărilor de stradă.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu