Gyongyi Pasztor, sociolog: „Șansa Clujului e că încă din comunism a fost un oraș multifuncțional”

Foto: Arhiva Fotografică de Presă Minerva

Când s-a ridicat perdeaua de pe idilicele izbânde industriale ale regimului comunist, Clujul și România s-au trezit în fața unui scenariu total străin. Puse față în față cu capitalismul atât de hulit de comuniști, fabricile și combinatele românești au cedat fie imediat, fie după industrializări eșuate. Clujul însă a rămas totuși în viață în special datorită faptului că încă din perioada comunistă a fost un oraș multifuncțional, crede sociologul clujean Gyongyi Pasztor, care a explicat în cadrul unui interviu pentru Transilvania Reporter că șocul dezindustrializării ar trebui să treacă și nostalgicii să nu acuze IT-ul de faptul că a luat locul industriei grele.

Reporter: În anii ’70, rapoartele despre întrecerea socialistă în județul Cluj arătau, cel puțin în privința cifrelor, că județul este un adevărat campion al producției industriale. Era aceasta realitatea?

Gyongyi Pasztor: „Începând cu anii ‘50-’60 devine clar faptul că sistemul comunist încearcă să demonstreze o capabilitate de producție industrială foarte mare și face acest lucru în logica Războiului Rece, dar în special după evenimentele din Praga și drumul foarte individualist pe care România alege să meargă din acel moment. România încearcă în acea perioadă să demonstreze lumii occidentale succesul strategic pe care și-l asumă individual în lumea estică. În acea perioadă avem strategii duse până în ultimii ani, chiar dacă la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, după marea criză economică globală, este foarte clar că nu se poate obține succes și că industrializarea are costuri prea mari. Industrializiarea forțată și centralizată a continuat însă și a rezultat o industrie neuniformă, cu industrie concentrată în orașele mari, cum era și Clujul, care au responsabilitatea de a fi un exemplu”.

gyongy

Sociologul clujean Gyongyi Pasztor

– Era cumva și de datoria unui județ de mărimea Clujului să servească drept exemplu în acest domeniu al industriei?

– Era un rol impus, dar asumat, fiind o decizie venită de la centru. Era obligația unui oraș de mărimea Clujului să fie performant, așa cum se întâmpla în cazul Iașiului, Timișoarei, Bucureștiului sau Constanței. Norocul Clujului a fost până la urmă că deși am avut combinate mari cum a fost CUG-ul, nu am primit un profil monoindustrial și tot timpul au existat fabrici cu diferite profiluri care au putut reacționa altfel după revoluție. În plus, Clujul era un important centru administrativ și educațional și putem spune că și în comunism Clujul a fost un oraș multifuncțional, nu doar industrial, chiar dacă majoritatea populației lucra în industrie. În felul acesta s-a putut regândi ceva după ‘90 și nu am avut soarta unor orașe precum Iașiul sau Brașovul.

– Dincolo de faptul că România încerca prin industrie și prin aceste rapoarte să fie un exemplu la nivel internațional, servea această propagandă și unui scop intern, de mulțumire a populației?

– Orice stat dorește solidaritatea populației, chiar dacă într-un sistem totalitar, acest lucru devine în timp mai puțin important pentru că nu sunt conducători de ales. Conducerea comunistă era convinsă de solidaritatea populației, astfel că aceste rapoarte și planuri erau adresate exteriorului. Pe de altă parte, România ar fi putut alege să nu se axeze pe dezvoltarea industriei grele. A fost o decizie prost aleasă și una costisitoare.

Din fabricile pe care le regăsim în topurile întrecerii socialiste, mai există totuși câteva care, după privatizare, au rămas în picioare și chiar s-au adaptat foarte bine pieței. E o coincidență, e noroc sau altceva?

– Dincolo de aspecte economice, cred că a contat chiar profilul acestor fabrici, dar și faptul că logica organizării pieței în ansamblul ei, face ca o fabrică din industria ușoară să se adapteze mai ușor după ce a fost privatizată. În multe cazuri, fabricile au fost reorganizate de către un investitor pe un model care să corespundă nevoilor pieței. Pe de altă parte, o fabrică precum Clujana, care avea produse ce puteau intra pe piață, nu a avut această șansă din cauza unor greșeli. Cert este că fabricile pe care le vedem acum, poate au același nume, dar nu mai există sub aceași formă.

Astăzi, industria „grea” a Clujului este reprezentată de IT. Multe voci spune că nu e bine că a dispărut industria grea și că am luat-o pe acest drum. Ce credeți?

– Procesul este oricum ireversibil și cu această situație trebuie să lucrăm, chiar dacă unele lucruri nu ne plac. Povestea industriei grele este ireversibilă. Au fost încercări și investitori care au încercat, dar nimeni nu a reușit, astfel că nu cred că are rost să insistăm și nici să spunem că industria grea a fost înlocuită de IT. Cred că Clujul are șansa de produce inteligență, creativitate și know-how, inclusiv pentru IT, dar și pentru alte industrii creative cum sunt domeniile artistice”.

– Neșansă există în tot acest proces?

– Este o neșansă, pentru că vorbim despre o populație care este plătită ca în Occident și care influențează, de exemplu, piața imobiliară. Din ce în ce mai multe companii oferă în pachetele salariale locuințe cumpărate de pe piață, încercând să atragă angajați, iar acest lucru face ca prețurile să crească.

– Și-au revenit românii, în general, și clujenii, în mod special, din șocul suferit după ce au făcut cunoștință cu capitalismul și cu rigorile acestuia?

– Sper că ultimii 27 de ani nu au trecut degeaba. Capitalismul nostru are o sumedenie de probleme, dar s-a mai stabilizat între timp. Lucrurile se mai așează și din punctul de vedere al faptului că avem un capitalism mai bine organizat și chiar dacă nu e totul perfect, cred că măsura problemelor tinde să se stabilizeze. Lucrurile merg spre mai bine față de primii ani de democrație.


Publicitate

Postaţi un comentariu