Glonţul turcesc a trecut pe la tâmpla Europei

PHOTO / ADEM ALTAN

Prin înabuşirea puciului armat, Turcia a evitat la mustaţă căderea în război civil, fapt care, dacă s-ar fi produs, ar fi avut urmări catastrofale pentru Europa, îndeosebi pentru ţările balcanice, între care şi România, este de părere profesorul Tasin Gemil, fost ambasador, actualmente directorul Institutului de turcologie şi studii central-asiatice din Cluj. „Imaginaţi-vă că în Turcia ar fi izbucnit un război ca cel din Siria, dar multiplicat de zece ori şi purtat chiar la graniţele Europei. Ar fi fost o catastrofă”, spune Gemil.

În opinia profesorului clujean, lovitura de stat eşuată orchestrată de facţiuni din armată şi epurările care i-au urmat reprezintă apogeul unui conflict mocnit care opune dinaintea epocii Erdogan statul turc şi organizaţia islamistă „Mesajul etern” condusă în prezent şi finanţată de Fettulah Gulen. Fost finanţator şi susţinător al lui Erdogan, Gulen este numit Hogea (Învăţătorul) de discipolii săi, şi conduce acum din exilul american o mişcare transnaţională care urmăreşte să preia puterea şi să instaureze în Turcia un stat guvernat de Sharia, legea islamică. Profesorul clujean spune că administraţia, armata, magistratura, sistemul educaţional şi mediul de afaceri erau populate în aşa măsură de adepţii lui Gulen, absolvenţi ai excepţionalelor unităţi de învăţământ finanţate de acesta încât se putea vorbi de existenţa unui stat paralel în interiorul statului turc.

Potrivit profesorului clujean, fracţionarea societăţii turce între islamiştii luminaţi ai lui Gulen şi loialiştii, la rândul lor islamişti, dar proveniţi din păturile mai sărace ale societăţii, nu putea conduce decât la un deznodământ sângeros. El este de părere că puciul armat era încă în stadiul de pregătire şi că el a eşuat deoarece conspiratorii s-au precipitat după ordinul din 15 iulie al lui Erdogan de arestare pentru „spionaj” a unor militari suspectaţi că participă la un complot nedefinit. Acţiunea pripită a militarilor explică lipsa de coordonare, stângăciile şi amatorismul care au caracterizat încercarea de puci.

Tasin Gemil explică deosebirile dintre precedentele lovituri de stat executate de armată în statul turc modern şi cea de la sfârşitul săptămânii trecute. Această ultimă lovitură nu a angrenat întreaga armată, ci doar o parte a ei, fapt pentru care a şi eşuat. În plus, spre deosebire de precedentele momente când armata a acţionat pentru prezervarea statului laic kemalist, de data aceasta ofiţerii (orchestratorul principal, spune profesorul Gemil, fiind un colonel, şef al consilierilor juridici ai şefului Statului Major) au acţionat cu scopul impunerii unui rol mai accentuat al islamului în statul turc. Înăbuşirea puciului i-a oferit lui Erdogan poziţia de putere pentru a-i înlătura pe adepţii lui Gulen din instituţiile statului, acţiune începută mai timid în 2013 şi desărvârşită acum printr-o masivă epurare pe care observatorii occidentali o numesc lovitura de stat civilă care a succedat loviturii de stat militare.

Încotro se îndreaptă Turcia şi care vor fi mişcările următoare ale lui Erdogan? Profesorul clujean speră că preşedintele turc va lua aminte de la avertismentul primit şi nu va ceda tentaţiei de a dirija Turcia spre un regim dictatorial. „Altfel, nu va supravieţui următorului puci”, afirmă Tasin, adăugând că preşedintele turc ar trebui să conştientizeze faptul că armata i-a salvat viaţa şi că nu ar trebui s-o ostilizeze prin umilirea militarilor.

În ce priveşte poziţionarea externă a statului turc, profesorul Tasin este de părere că s-a pus punct procesului de integrare a Turciei în UE. El acuză oficialii Uniunii Europene că nu au ţinut cont de diferenţele culturale atunci când au impus diferite schimbări structurale străine poporului turc. Cu toate acestea, spune profesorul clujean, Turcia nu va putea să părăsească drumul occidentalizării parcurs de la fărurirea statului modern kemalist decât cu asumarea unor riscuri de securitate naţională. El nu exclude ca Erdogan, pe care îl descrie drept un naţionalist orgolios şi ambiţios, să păşească pe calea unui otomanism islamist, dar acest fapt ar avea consecinţe deosebit de primejdioase. În absenţa suportului Occidentului şi al NATO, Turcia va fi mult mai vulnerabilă în faţa duşmanilor ei seculari, Rusia şi Iran. „Turcia are prea mare nevoie de SUA încât să-şi ducă la capăt ameninţările proferate în aceste zile de maximă inflamare în declaraţii. Eu cred că raţiunea de stat va prevala şi tonul declaraţiilor oficiale se va tempera. Dar şi Occidentul are nevoie de Turcia. Eşecul modernizării şi europenizării Turciei ar aduce în conflict direct lumea occidentală şi cea islamică, potrivit teoriei ciocnirii civilizaţiile profeţite de americanul Samuel P. Hungtinton”, afirmă Tasin Gemil.


Publicitate

Postaţi un comentariu