George Jiglău, politolog: „Deschiderea oraşului a fost dată de energia fantastică a comunităţii clujene”

George Jiglău, politolog

O analiză generală asupra mandatelor politice de după Revoluţie la Primăria Clujului ne arată că oraşul a trăit la extreme în cele două etape mari: epoca Funar şi epoca Boc. Dacă în timpul lui Gheorghe Funar oraşul era celebru prin tuşa lui naţionalistă şi închiderea faţă de tot ce era străin, precum o cetate medievală, în epoca Boc, marcată iată de începutul celui de-al patrulea mandat, deschiderea oraşului a devenit subiect de invidie naţională. Evenimentele de aici, festivalurile şi efervescenţa culturală, dând un nou suflu oraşului, îi influenţează şi viaţa economică. Am discutat despre toate acestea cu George Jiglău, politolog, cadru universitar la Universitatea Babeş-Bolyai.

Ruxandra Hurezean -Clujul a avut o evoluţie interesantă. De la oraş închis la oraş foarte deschis. Cum ţi se pare din punct de vedere administrativ şi politic evoluţia lui ?

George Jiglău: Într-adevăr evoluția Clujului după 1990 stă sub semnul celor două administrații. Însă din punct de vedere administrativ nu mi se pare că orașul a evoluat foarte mult după 2004. Administrația locală – includ aici și consiliul județean – a fost lovită de multe scandaluri de corupție și sunt multe exemple de management defectuos în proiecte importante la nivel local. Cred că deschiderea orașului se datorează în primul rând energiei fantastice care există în rândul comunității clujene. Sunt foarte multe inițiative care, prin cooperare și mobilizare, au ajuns să fie dezvoltate în branduri locale (amintesc aici doar sau Tiff, Jazz in the Park). Acest sentiment bun legat de comunitatea din Cluj a alimentat și dezvoltarea economică, a favorizat apariția investitorilor, cred că mai mult decât eforturile administrației locale. Aceasta are meritul că nu a pus bețe în roate unor astfel de inițiative – ceea ce e un lucru important, merită subliniat. Poate în altă parte inițiativele de la firul ierbii ar fi fost îngropate în demersuri birocratice interminabile.

Politic, la fel, nu mi se pare că văd o evoluție. Elitele politice locale sunt aceleași ca acum 10 ani. Singura înnoire la nivel politic cred că a fost generată de acțiunile procurorilor. Ei sunt motivul pentru care nu îi mai vedem azi la vârful politicii clujene pe Horea Uioreanu sau Sorin Apostu. Dacă nu exista DNA, ei ar fi fost cu siguranță tot acolo, la fel ca alți colegi ai lor de generație. La PSD filiala e condusă de aceeași oameni care înregistrează eșec după eșec de la alegerile din 2004 încoace, iar singura figură relativ nouă, aflată pe un val de popularitate la momentul respectiv – Aurelia Cristea, a fost dată la o parte exact când exista un demers de reînnoire a echipei de la municipiu. La PNL, după fuziune filiala a fost practic preluată de fosta elită PDL, cumva de înțeles pentru că PDL a fost întotdeauna mult mai bine plasat la Cluj. Dar numele sunt peste tot cam aceleași.

Clujul merită o elită politică mai bună, care să cultive energia comunității și să contribuie la dezvoltarea orașului, nu să profite de pe urma acestui context. Cred că potențialul de dezvoltare al orașului nu este pe deplin exploatat tocmai pentru că lipsește această verigă administrativă și politică.

– Luând-o pe etape, cum ai caracteriza perioada Gheorghe Funar în administraţia noastră? Care ar fi realizările, dacă au fost şi care au fost marile lipsuri.

Despre perioada lui Funar nu cred că sunt prea multe de spus. Eu am sosit ca student în Cluj în 2002 și am găsit un oraș cu centrul săpat în căutarea dacilor, cu băncile și coșurile de gunoi pictate în culorile tricolorului și dominat parcă de eforturi evidente de a stârni zâzanie între români și maghiari, deși la nivelul comunității momentul de tensiune era de mult trecut. Încă un motiv să spun subliniez meritele și înțelepciunea comunității. care a știut să treacă de una singură peste problemele interetnice. Pentru mine, ca student la științe politice, contextul era unul chiar interesant, însă de fapt situația era foarte tristă. Primarul era subiect de glume, acțiunile lui la fel, Clujul în sine era văzut ca o anecdotă. E adevărat că Funar a fost ales de trei ori primar tot de clujeni, dar cred că asta spune ceva tot despre slaba calitate a elitelor politice locale din partidele mari, incapabile să producă o alternativă reală până în 2004.

-A urmat Emil Boc, un alt tip de primar şi alt tip de administraţie. Care ar fi elementele definitorii ale politicii lui administrative? Şi care sunt punctele tari sau punctele slabe.

În cazul lui Emil Boc cred că elementul pozitiv cel mai important e faptul că a înțeles să susțină inițiativele locale venite din partea comunității, a înțeles avantajele de imagine pe care acestea le pot aduce Clujului. Ca element negativ, a avut o comunicare adeseori deficitară cu membri ai societății civile. Cel mai recent a fost cazul lucrărilor de pe malul Someșului, dar în trecut au mai fost discuții în contradictoriu cu comunitatea de bicicliști, de exemplu. Un alt element negativ cu care poate fi asociată administrația lui este propulsarea lui Sorin Apostu, ale cărui năravuri erau deja vehiculate în presă încă înainte să izbucnească scandalul de corupție. Însă Emil Boc a știut să își construiască un discurs prin care să nu fie cel care decontează electoral acest episod, profitând și de forța PDL la Cluj.

-Cele două calupuri de mandatte au fost întreruprte de mandatul Sorin Apostu sfârşit într-un mod foarte regretabil. Cum crezi că s-a răsfrânt acest lucru în viaţa oraşului? Dar in imaginea lui?

Imaginea orașului nu cred că a fost afectată foarte tare de scandalul Apostu. Cred că doar Apostu a fost cel care a avut de suferit. Nici măcar PDL nu a suferit electoral, Emil Boc cu atât mai puțin. Vedem acum atâtea orașe în care sunt votați și realeși primari cu probleme penale similare, asociate cu activitatea lor în funcție și cu gestionarea frauduloasă a bugetelor locale. De bine, de rău la Cluj sunt sigur că clujenii nu l-ar mai vota acum încă o dată pe Apostu. E păcat însă că și Clujul face parte din lunga serie a orașelor și județelor din țară în elitele administrative au săvârșit fapte grave de corupție.

-Cum explici percepţiile oarecum contradictorii asupra oraşului nostru, unii spun că Emil Boc a dezvoltat oraşul alţii că n-a făcut nimic. Cum ar arăta o analiză realistă?

E greu de spus cum ar trebui analizat Emil Boc, fiecare are propriile criterii prin care evaluează prestația unui politician. Ce contează cel mai mult într-o democrație e percepția agregată a electoratului și vedem care e aceasta. În primul rând o percepție foarte bună asupra activității lui Emil Boc, corelată apoi cu o percepție foarte proastă la adresa oponenților lui Emil Boc, care fie obțin scoruri constant foarte mici, fie nu reușesc să scoată lumea din casă la alegeri. Un alt avantaj al lui Emil Boc este că nu a fost afectat de vreun scandal de corupție cu privire la activitatea lui ca primar și nici măcar ca prim-ministru. Singurele lui vizite la procurori au fost pentru dosare care vizau foști miniștri din guvernele sale, dar deocamdată fără să se fi adus vreo acuzație la adresa lui direct. Nu sunt prea mulți primari în țară atât de longevivi în funcție, în orașe mari, cu bugete mari, și care să se fi ținut departe de scandaluri de corupție.


Publicitate

Postaţi un comentariu