FRCCF susține înfiinţarea instituţiei Avocatului Copilului

Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie,  membră a Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil din România (FONPC),  susţine demersurile de înfiinţare a unei instituţii a Avocatului Copilului ca autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, care să vegheze respectarea drepturilor copilului definite în Constituţia României, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi alte prevederi legale.

În acest sens, FRCCF a semnat Scrisoarea Deschisă adresată Preşedintelui României şi Preşedintelui Senatului României de susţinere a propunerii legislative iniţiată de FONPC şi ajunsă, după 10 ani de demersuri, în dezbatere în Senat.

FRCCF susține că în sprijinul demersului de înființare a Avocatului Copilului în România stau recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului adresate României încă din 2009, din care: „13. […]Comitetul își manifestă preocuparea cu privire la faptul că Avocatul Poporului nu îndeplinește criteriile stabilite în Principiile de la Paris și notează că existența acestei instituții nu este foarte cunoscută. […] Comitetul notează cu o oarecare preocupare respingerea de către Parlament a unui proiect de act normativ prin care se dorea înființarea instituției Avocatului Copilului.” „14. Comitetul recomandă ca, ținând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituțiilor naționale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, dar și de recomandările sale anterioare, statul poate să revizuiască statutul și eficiența instituției Avocatului Poporului în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, luând în considerare și criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele umane și financiare necesare pentru a-și putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient și semnificativ, în special în ceea ce privește capacitatea sa de a primi și de a examina plângeri de la/ sau în numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora.”

Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, se opune înființării instituției Avocatului Copilului, argumentând că o astfel de instituție ar restrânge neconstituţional atribuţiile Avocatului Poporului, punând mai presus drepturile copilului faţă de drepturile altor persoane sau categorii.

Cu toate acestea, Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, semnată şi ratificată de România încă din 1990 şi care stă la baza reformei din protecţia copilului începută de România încă din 1997 prevede: „ART 3, Alin. 1. În toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.”

„În România, drepturile copilului sunt încălcate zilnic acasă, la şcoală, în spitale, în societate în general, fără să ştim exact care este stadiul real al implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. România are nevoie de o nouă instituţie, Avocatul Copilului, care să asigure un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului şi care să apere interesul superior al copilului, uneori chiar de abuzurile statului” se arată în comunicatul de presă transmis de FONPC şi semnat de Daniela Gheorghe, director executiv.

În România, în medie pe oră, doi copii sunt victime ale unei forme de abuz. Potrivit datelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), doar în primele şase luni ale anului 2015 au fost înregistrate 6.736 astfel de cazuri, dintre care 1.555 s-au soluţionat prin includerea copiilor în sistemul de protecţie specială de stat sau privat. Comparativ cu aceeaşi perioadă, în 2014 erau înregistrate 6.454 de cazuri, în timp ce în 2013 şi 2012 numărul acestor situaţii era sub 6.000. Cele mai frecvente situaţii de încălcare a drepturilor copilului, în cadrul familiei, sunt neglijarea, abuzul emoţional şi abuzul fizic. Acestora li se adaugă cazurile de exploatare sexuală, exploatare prin muncă sau în comiterea unei infracţiuni.

Publicitate

Postaţi un comentariu