Psihiatrul Doina Cosman: Pentru cei singuri, Crăciunul este cel mai greu de trecut

La fel cum industria de consum se înstăpâneşte peste sărbătoarea Crăciunului şi actele de caritate de sfârşit de an se  profesionalizează în România. Iar în mai proaspătul evidenţiat domeniu al carităţii, nu întâmplător, la Cluj,   în avangardă se află cea mai prosperă industrie a oraşului, cea de IT.

Firmele din industria IT sunt printre cei mai generoşi contributori ai organizaţiilor şi fundaţiilor de caritate clujene, spun reprezentanţii acestora. Donaţiile firmelor de înaltă tehnologie, chiar dacă sunt consistente, sunt mai rar mediatizate pentru că cel mai adesea ele cer confidenţialitate. Tinereţea, bunăstarea şi o abordare pozitivă a vieţii încurajează comportamentul altruist al managerilor şi lucrătorilor din IT şi fac din ei, în general, actori sociali mai implicaţi.

IT-ul nu are desigur monopol pe altruism. Atmosfera de sărbătoare a Crăciunului, spun sociologii, contribuie la amplificarea comportamentului caritabil şi, cel puţin la Cluj, acest lucru se vede. Cu fiecare an, oraşul se deschide tot mai mult şi inventiv spre nevoile celor defavorizaţi. În acest număr,   Transilvania Reporter face o incursiune în lumea relativ nouă a carităţii, inventariind acţiunile de binefacere din preajma sărbătorilor. Acţiuni care îi aduc câteva clipe în luminile rampei pe cei care nu au parte de aşa ceva decât arareori şi care, potrivit specialiştilor, sunt benefice nu doar celor care primesc, ci şi celor care dăruiesc. Dăruind, avem sentimentul că suntem mai buni, devenind astfel mai buni, spune sociologul Dan Chiribucă.

[do_widget “Easy Related Posts” ]

Rep: Doamna Doina Cosman, cum simt cei singuri sărbătorile, dacă sunt în creştere în această perioadă sinuciderile şi tentativele de suicid şi dacă actele caritabile făcute pentru cei singuri contribuie la ameliorarea stării lor?

Doina Cosman: Perioada sărbătorilor de iarnă este una care aduce şi bucurie, şi multă tristeţe în sufletele unor oameni. În acele momente în care persoanele depresive simt că ceilalţi se bucură, ele se simt mai izolate, mai disperate, mai neputincioase şi mai nesemnificative. Semnificaţia pentru celălalt este o componentă din structura egoului, este o componentă care îl face pe om să simtă că are o menire. A fi neînsemnat pentru ceilalţi e ca şi cum ai fi anulat; de aceea, depresivii, atunci când sunt izolaţi, atunci când nu-i caută nimeni, de sărbători, atunci când simt că ceilalţi se bucură, au o mai mare tendinţă de a se izola şi de a-şi măcina în suflet disperarea. De multe ori am vorbit cu depresivi care îmi spuneau că dintre toate sărbătorile anului, sărbătorile de Crăciun sunt cele mai greu de trecut, pentru că alteori, poate, de Crăciun au fost mai mulţi în jurul bradului sau în jurul mesei; poate pentru că alteori au avut oameni lângă ei, iar acum sunt singuri. Care sunt categoriile cele mai defavorizate în această direcţie? Sunt bătrânii depresivi. Aceştia sunt izolaţi nu numai prin vârstă, ci şi prin faptul că, de sărbători, lumea evită să aibă de a face cu suferinţa altora. Este un moment în care izbucneşte bucuria şi este un moment în care lumea se copilăreşte. De aceea, a vizita un bătrân care este poate morocănos, trist, vindicativ este o acţiune care nu este foarte plăcută. Cu toate acestea, există tot mai  multe acţiuni de caritate care vizează această categorie, a bătrânilor din azile, a bătrânilor din casele de seniori. E o acţiune benefică, pentru că aceşti bătrâni se simt pentru moment iubiţi, le place să primească daruri, le place să se simtă măcar pentru câteva momente sub luminile rampei. E foarte bine că foarte multe organizaţii de caritate sau sportivi, militari, jandarmi, poliţişti, diferite alte instituţii fac aceste acte de caritate cu prilejul sărbătorilor de iarnă.

DoinaCosman-300x283

Psihiatrul Doina Cosman

În ceea ce priveşte riscul suicidal, aş putea să spun că există două situaţii foarte importante la care trebuie să facem prevenţie în acest timp al lunilor de iarnă, mai ales noiembrie şi decembrie. Anume, o dată cu schimbarea orarului se reduce cu cel puţin o oră şi jumătate perioada de fotoluminozitate pe care fiecare individ o înglobează în metabolismul său. Acest lucru duce la mari tulburări în metabolismul melatoninei, cu reflexie asupra funcţionării axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, ceea ce ştim că întotdeauna produce schimbări în emoţii, în afectivitate, în dispoziţia bazală şi, nu de puţine ori, am înregistrat în România un vârf de toamnă târzie a sinuciderilor. Începând oarecum după săptămâna 44 există mai multe tentative de sinucidere şi chiar sinucidere decât în lunile anterioare sau decât în celelalte luni de iarnă, în ianuarie sau februarie. Există această corelaţie între factorii biologici şi factorii psihologici.

Rep: Dacă cei singuri sunt vizitaţi, dacă beneficiază de acte caritabile, nu există şi riscul să li se amplifice ulterior starea, să simtă şi mai acut singurătatea?

DC: Nu, nu cred. E mai bine să fie vizitaţi decât să nu fie vizitaţi deloc, decât nimeni să nu le bată la uşă, nimeni să nu-i întrebe de sănătate. Acest lucru înseamnă că ei sunt nimeni. E important să-şi recapete semnificaţia pentru ceilalţi. A nu fi întrebaţi de sănătate, a nu li se da bineţe înseamnă că sunt un nimeni pentru alţii şi atunci şi ei se consideră ca nevând o valoare pentru cineva. Acest slogan „pe mine nimeni nu mă aude, de mine nimănui nu-i pasă” este o propoziţie foarte frecvent întâlnită în discursul celor care spun că n-are nici un rost să mai trăiască.

Rep: Starea proastă pe care o resimt bătrânii de care spuneaţi, o simt la fel şi celelalte categorii de vârstă, în special copiii?

DC: Toţi cei care sunt izolaţi, toţi cei care sunt părăsiţi, cei care sunt supuşi unei forme de excluziune socială, toţi simt acest lucru, indiferent de vârstă. Dacă sunt copii şi sunt la casele de copii sau chiar în îngrijire maternală, aceşti copii din start simt că ei nu au fost copii doriţi, că nu au fost copii iubiţi, chiar de către cei mai apropiaţi biologic de ei, de părinţii lor.

Rep: Dacă fac bine stării psihice a celor vizaţi, putem spune că actele caritabile pot diminua şi riscul de sinucidere, de tentativă de suicid?

DC: N-aş putea să spun că e chiar aşa, dar e bine să facem acte de caritate, e bine să ne gândim la ceilalţi, e bine să ne gândim la cei din jurul nostru. Atunci când ne simţim bucuroşi, trebuie să fim conştienţi că undeva în lume sau undeva foarte aproape de noi, cineva este nefericit. De aceea, trebuie să împărtăşim din bucuria noastră, din preaplinul nostru sau din bunurile noastre cu cei care sunt defavorizaţi de soartă.

Distribuie:

Postaţi un comentariu