Lăsaţi copiii la balet!

Foto: Dan Bodea

Sute de absolvenţi ai Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca evoluează pe cele mai mari scene ale lumii în timp ce numărul elevilor clujeni care se înscriu la o astfel de şcoală vocaţională este în scădere de la an la an. De vină sunt în primul rând părinţii, spun indignaţi profesorii, care se tem că în curând toată experienţa acumulată de ei nu va mai putea fi împărtăşită. Baletul nu este meserie, sunt de părere părinţii, orbiţi de concepţia materialistă. De câţiva ani, la Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca numărul absolvenţilor secţiei de balet depăşeşte rar 16, deşi mai demult numărul lor ajungea la 30. Deşi an de an şcoala de balet clujeană este susţinută de una dintre cele mai mari artiste ale lumii, Simona Noja, efortul ei pare să fie insuficient. Salvarea, totuşi, ar putea veni dn partea tinerilor absolvenţi ai instituţiei de coregrafie clujene care se zbat să îi înveţe pe alţii ceea ce au învăţat ei să facă mai bine. Oana Duma a urmat cursurile Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică “Octavian Stroia” din Cluj, timp de nouă ani şi în paralel a făcut şi dans sportiv pe durata a 12 ani. Astăzi, Oana este studentă în anul trei la Facultatea de Geografie şi de aproximativ un an predă cursuri de iniţiere în balet la secţia de balet nou înfiinţată în cadrul CS Universitatea Cluj.

 Clujul dă lecţii de balet

Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică din Cluj-Napoca funcţionează de 64 de ani fiind una şi printre puţinele şcoli cu tradiţie în România. De-a lungul timpului şcoala a progresat şi a ajuns la un nivel al valorii absolvenţilor foarte ridicat. În urmă cu patru ani, când s-au aniversat 60 de ani de la înfiinţarea şcolii au fost prezenţi peste 400 de foşti absolvenţi şi 23 dintre ei veneau din 15 ţări. După absolvire, după un stagiu mai scurt sau mai lung în ţară, majoritatea dintre ei şi-au găsit consacrarea undeva pe alte scene ale lumii.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

În prezent, liceul, care între timp şi-a adăugat şi secţia de Artă Dramatică are 400 de elevi dintre care în jur de 200 studiază dansul clasic, respectiv baletul, restul fiind specializaţi pe dans contemporan şi artă dramatică. „Încercăm să ne menţinem pe linia şcolilor de balet de înaltă ţinută atâta timp cât condiţiile materiale ne-o permit. Ceea ce ne îngrijorează nu este infrastructura, cât problemele prin care trece şcoala românească vizavi de finanţarea pe cap de elev care într-un fel dezavantajează şcolile vocaţionale, dat fiind că suma alocată pentru un elev nu este suficientă. Astfel, am fost nevoiţi să renunţăm la unele discipline care, din fericire, nu afectează pregătirea viitorilor balerini, dar care făceau parte din complexul de pregătire al unui viitor dansator. Din păcate, interesul pentru artă, pentru cultură, pentru formaţia de factură umanistă este în foarte mare scădere. Părinţii nu văd în copiii lor un viitor în artă deoarece întreaga societate este dominată de o concepţie pur materialistă în sensul că nu contează ce faci şi reprezinţi, ci doar cât câştigi. În momentul în care mergem să facem selecţii în şcoli găsim copii doritori. Părinţii însă le îndreaptă atenţia spre alte profesii „mai serioase”. Eu cred că societatea se va schimba doar atunci când vor conta valorile umane mai mult decât cele materiale”, este de părere Marius Loga, directorul Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca.

La începutul lunii februarie, fosta prim-balerină a Operei de Stat din Viena şi absolventă a Liceului de Coregrafie din Cluj, Simona Noja va susţine un workshop cu elevii din clasele mari şi va lucra individual cu cei care urmează să se prezinte în luna aprilie la Olimpiada Naţională de Coregrafie

Prietenie, cu limite

O altă îngrijorare a directorului uneia dintre cele mai bune şcoli de balet din România este dispariţia şcolilor de coregrafie din lipsa cadrelor didactice. Din fericire, liceul clujean dispune de 11 profesori de dans clasic şi nouă profesori de pian, cu repetitori, care încearcă să păstreze nivelul ridicat al predării. Cu toate acestea, dacă interesul elevilor de a urma un liceu de coregrafie este tot mai scăzut, numărul absolvenţilor se va reduce şi el, la fel şi numărul celor care ar putea urma o carieră didactică. „Sunt copii care vor să vină la balet, dar nu-i lasă părinţii: că nu este meserie, că nu este plătită, că este grea. Pentru mine a fi profesoară la acest liceu este o meserie frumoasă. Din 1971 vin în această clădire, pe aceleaşi străzi. De predat în această şcoală, predau din anul 1986”, a precizat pentru Transilvania Reporter profesoara Renate Crişan. Pe holul clădirii Liceului, lângă una dintre sălile de repetiţii de la etajul întâi, profesoara Renate Crişan este salutată de fiecare elev care trece pe lângă noi şi nu există un salut căruia doamna profesoară să nu-i raspundă. „Începi acum, te rog frumos, Răzvan!”, îi aminteşte doamna profesoară, în stilul său ferm, unui elev care aleargă pe scări spre sala de repetiţii. Despre modul său de predare aflăm că este unul prietenesc, încadrat, bineînţeles, în anumite limite. „Eu nu fac rabat, totul este matematică, precizie, plăcere, pasiune, tehnică. Sunt prietenă cu ei, îi iubesc, dar există acea limită. Dacă de mici se obişnuiesc cu un stil de muncă, nu vor porni dimineaţa cu lene sau fără chef. Pe mine m-a obligat viaţa să fiu energică şi asta sper să le transmit şi lor”, explică Renate Crişan.

Cu traista pe umeri

Baletul implică o muncă tenace, cu propriul corp. Cursurile sunt foarte intense şi, la fel ca multe alte obiecte de studiu în şcoală şi dansul este o materie. Are un limbaj coregrafic care se învaţă progresiv din clasele mici: de la primele poziţii, cum să-ţi pui picioarele, cum să-ţi ridici braţele, cum să-ţi ţii trunchiul. Dacă nu ai dorinţă, ambiţie şi pasiune nu reuşeşti, spun majoritatea balerinilor şi în afară acestea îţi mai trebuie şi un dram de talent. „Din păcate, după opt ani de muncă, de investiţii sufleteşti şi materiale, nu există finalitate. Mulţi dintre absolvenţi aleg să-şi ia traista cu ei şi să pornească în lume. După părerea mea, în următorii cinci-şase ani nu ar trebui să mai plece niciun copil din ţară şi ar trebui revigorate aceste instituţii vocaţionale. O şcoală de coregrafie este o alternativă la educaţie care ar trebui luată în considerare mai mult. Nu toţi oamenii sunt născuţi la fel şi părinţii trebuie să îşi îndrume copiii spre ceea ce copilul ar putea realiza nu ce îşi doresc ei, părinţii, să realizeze”, precizează Marius Loga.

La unii părinţi există o foarte mare lipsă de cultură. Nu mai ştiu ce este un spectacol de teatru, au curiozitate doar pentru spectacole din străinătate, nu cunosc o operă modernă, un spectacol de balet. Toate acestea îi plictisesc. La fel gândesc şi majoritatea tinerilor.Am făcut spectacole speciale pentru şcoli cu numere variate, clasice, numere de caracter din dansurile popoarelor şi nu le vine să scoată din buzunar nici doi lei. Pentru cultură lumea nu mai are timp”, Renate Crişan, profesoară de balet

Puţini părinţi ştiu că tot ce ţine de cultura generală a copiilor se face şi în şcolile de coregrafie. ca în oricare altă şcoală. Pe lângă trunchiul comun obligatoriu, de orientare umansită, elevii îşi însuşesc toate disciplinele de specialitate. În plus, baletul îi disciplinează, îi face să devină mai riguroşi cu propriul lor program, le formează aspectul fizic şi gustul pentru artă. Un elev care urmează un Liceu de coregrafie va şti întotdeauna să aprecieze un produs artistic de calitate. „Un balerin adevărat nu va fi niciodată un copil cu inteligenţă sub medie. El trebuie să înţeleagă tot ce face. A urma o şcoală de balet înseamnă să ai profesie care necesită ambiţie şi rigurozitate dusă la extrem”, explică directorul Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică din Cluj.

Având în vedere că posturile continuă să fie blocate în instituţiile culturale, o soluţie pentru tinerii absolvenţi ai unei şcoli de coregrafie este aceea de a-şi deschide cluburi de balet sau alte dansuri şi astfel să îşi câştige existenţa prin ceea ce ştiu ei să facă mai bine. De asemenea, potrivit directorului liceului clujean, există foarte multe absolvente de Medicină, de Jurnalism, de Geografie sau de Conservator care au făcut balet şi apoi s-au orientat pentru alte profesii.

Pasiunea rămâne

Oana Duma a urmat cursurile Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică “Octavian Stroia” din Cluj, timp de nouă ani şi în paralel a făcut şi dans sportiv pe durata a 12 ani. Perioada în care a fost elevă a fost foarte frumoasă, spune tânăra, dar din cauza unor probleme de sănătate nu a mai putut face performanţă. Astăzi, Oana este studentă în anul trei la Facultatea de Geografie şi de aproximativ un an predă cursuri de iniţiere în balet la secţia de balet nou înfiinţată în cadrul CS Universitatea Cluj. „În mod normal baletul se începe de la vârsta de patru ani, însă în grupă am şi fetiţe mai mici, de doi ani şi jumătate”, explică Oana. Într-o după-amiază de miercuri am fost invitaţii Oanei la una dintre lecţiile sale de balet şi am avut ocazia să asistăm la o demonstraţie de iniţiere în tainele acestei frumoase arte. Întotdeauna ora de balet condusă de Oana începe cu încălzirea, respectiv cu diferite exerciţii şi cu elemente simple de balet. „Deşi au o vârstă de doar câţiva anişori îşi iau foarte în serios exerciţiile. Se concentrează şi îmi ascultă indicaţiile. Atunci când văd că nu reacţionează le pun pe saltea jos să stea în sfoară sau în poziţie fluturaş. Eu la fiecare oră le introduc exerciţii şi elemente noi. Facem şi exerciţii la bară şi tot ce presupune iniţierea în balet. Bineînţeles cel mai aşteptat moment al lecţiei este pauza în care le împart mingile şi le las să se joace câteva minute”, precizează tânăra profesoară. La vârsta pe care o au tinerele balerine, încă nu se poate vorbi de performanţă dar toate mişcările exersate le ajută să îşi dezvolte o anumită ţinută şi eleganţă. „Baletul în primul rând te educă şi te formează ca om. Din păcate, tinerii de astăzi nu mai consideră «la modă» să meargă la balet şi nu ştiu cât de mult contează în viaţă să faci un sport de performanţă. Altfel te educă un sport şi te disciplinează. M-aş bucura foarte mult ca măcar câteva dintre fetiţele de aici să continue baletul şi chiar să urmeze o şcoală de coregrafie”, este de părere profesoara.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

De pe scenă, în sala de balet

La o şcoală de coregrafie de specialitate, începând din clasa a patra, un copil are şase ore de dans pe săptămână, în clasa a cincea deja are opt ore, ajungând ca în clasa a unsprezecea să aibă 14 ore de studiu al dansului pe săptămână. „Timp de nouă ani am făcut şi eu parte din distribuţia spectacolelor pe scena Operei Naţionale, a Operei Maghiare de Stat sau pe scena Casei de Cultură a Studenţilor şi îmi plăcea foarte mult. Să pregăteşti un spectacol însă, înseamnă foarte mult efort şi concentrare. Dacă aş avea o fetiţă în acest moment aş îndruma-o spre balet pentru că ştiu ce înseamnă. Noi făceam în jur de patru ore de antrenamente pe zi, dar dacă nu îţi place este foarte greu să termini un liceu de coregafie. Mai ales în clasa a opta am avut colegi care au abandonat, ceea ce este păcat după atâta muncă”, spune Oana Duma.

alese (6)

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Capul sus!

În şcoală Oana a avut parte atât de profesori drastici, cât şi de profesori mai puţin severi, însă în ceea ce-i priveşte pe micuţii pe care îi are sub aripă la cursurile de balet, Oana preferă să se „distrez” împreună cu ei la oră. „Dacă fac elementele bine îi iau în braţe, îi rotesc, le dau ciocolată caldă. Când nu sunt atenţi mai ridic tonul la ei sau îi pedepsesc să stea jos pe saltea, în sfoară sau în fluturaş. Cu toate acestea, nu vreau să fiu o profesoară severă”, consideră Oana Duma. Tânăra este profesoară de balet şi pentru 30 de copii din cadrul unei grădiniţe. „Îmi dau seama imediat când unei fetiţe îi place baletul. Este atentă la ţinută, se concentrează, are graţie, elasticitate. Împreună cu părinţii discutăm de la primele cursuri potenţialul lor, dacă merită sa mai vină la cursuri, sau nu. Unii copii chiar nu se pot integra în colectiv şi părinţii de multe ori insistă să îi aducă la cursuri la vârste foarte mici”, declară Oana. „Bravo! Stai dreaptă! Zâmbeşte! Capul sus! Nu vă uitaţi la mine! Întinde piciorul!Sus!Schimbă piciorul!”, acestea sunt doar câteva dintre indicaţiile pe care Oana le foloseşte în timpul lecţiei, în timp ce micuţele balerine îşi dau toată silinţa să le urmeze. Cu pantofiori de balet şi cu fustiţe din voal care mai de care mai colorate, elevele urmăresc mişcările profesoarei şi repetă cu eleganţă fiecare element. Că este o mişcare a mâinii sau chiar un plie, micuţele au în primul rând atitudine. Ordinea exercițiilor, combinarea pașilor ori ritmul pregătirii sunt, de acum, o “nimica” toată.

Cursurile de balet organizate la secţia CS Universitatea Cluj din incinta Cluj Arena se desfăşoară lunea şi miercurea, sau în zilele de sâmbătă. Preţul unei şedinţe este de 80 de lei/lună în timpul săptămânii şi de 50 lei/lună în weekend.

2 Comentarii

  1. Serdean Nadia spune:

    buna,ma nu mesc Nadia si sunt matusa unei fetite din grupul de balet si as vrea ,as avea rugamintea sa ma ajutati sa fac rost de acest ziar in care apar copii de la balet,pt ca nu am stiut de aparitia lui,va rog din tot sufletul.multumesc

  2. raluca spune:

    Cititi aici si alte avantaje ale baletului si de unde sa cumparati echipament de balet ieftin: http://bulletindada.wordpress.com/2014/05/11/bayo-ro-viata-in-pasi-de-balerina/

Postaţi un comentariu