Drama de la Notre Dame a zguduit și România

Reacțiile românilor la izbucnirea incendiului de la Paris au fost emoționante. Prelați, scriitori sau oficiali români s-au arătat afectați de catastrofa din inima Europei. Ei și-au exprimat sentimentele și toată compasiunea față de poporul francez și față de istoria noastră comună.

Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, preşedintele Conferinţei Episcopilor din Românei, afirmă că ceea ce s-a întâmplat la Paris este o dramă, o lovitură grea pentru Biserica Catolică. “Când am văzut ce se întâmplă la Paris, vă spun drept, am rămas fără gânduri și fără cuvinte. Într-adevăr, e o dramă, o lovitură grea pentru Biserica Catolică locală și nu numai locală – universală, pentru că Parisul a avut rolul lui în lumea credinței, în istoria noastră catolică și să vezi așa ceva îți vine să crezi că nu ești îl lumea asta”, a spus ÎPS Ioan Robu.

Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris : Catedrala Notre Dame va renaște la fel ca cea din Reims
„Este o emoție imensă în seara aceasta( n.r 15 aprilie 2019) la Paris”, a scris ambasadorul nostru în capitala Frnaței în seara catastrofei. „ Nôtre Dame, simbol al creștinătății, al Franței, al culturii europene, emblemă a patrimoniului universal, e mistuită de flăcări. Am trecut târziu pe Quai de Tournelle, vizavi de catedrală. Mii de oameni strânși pe poduri și pe cheiurile Senei priveau limbile de flăcări care țâșneau dintre ziduri. Erau tăcuți, unii cu lacrimi în ochi. Lacrimi de emoție simțeai și în vocea unor jurnaliști sau istorici de artă cunoscuți, cum ar fi Stephane Bern, care a izbucnit în plâns în timpul unei intervenții la televiziune.

Când a pornit incendiul, în această după amiază, eram la 170 de kilometri de Paris, la Reims, într-o altă catedrală, la vernisajul unei expoziții superbe dedicată Reginei Maria. Catedrala Nôtre-Dame de Reims a fost complet distrusă acum o sută de ani. În primul război mondial, a fost lovită de aproape trei sute de obuze. Astăzi a renăscut. Așa se va întâmpla și cu Nôtre-Dame de Paris.”

Matei Vișniec, jurnalist de origine română la RFI,Paris, îl citează pe președintele Macron: “Vom reconstrui Notre-Dame, acesta este destinul nostru profund”.

Faţada şi turnurile catedralei Notre-Dame au fost salvate. Anunţul a fost făcut chiar de preşedintele francez după ce pompierii s-au luptat timp de patru ore cu flăcările care ameninţau să distrugă integral monumentul.

Ar putea, oare, această nenorocire, să-i resudeze pe francezi ca naţiune?

Întrebarea nu-mi aparţine, am auzit-o luni seară, la ora 22 şi 42 de minute, pusă de un jurnalist al canalului de televiziune LCI care îl intervieva prin telefon pe Stéphane Bern. Dar cred că într-un fel sau altul şi-au pus-o toţi cei care au asistat luni 15 aprilie, în direct sau în faţa televizoarelor, la tragedia de la Notre-Dame.

Incendiul de la Notre-Dame nu era deci încă stins cînd respectivul jurnalist a ţinut de fapt să declanşeze o reflecţie în jurul unei întrebări tulburătoare: ce sens trebuie să dăm unei catastrofe, unei nenorociri, unei pierderi ireparabile? Ce ar trebui să învăţăm dintr-o astfel de dramă?

Întrebarea este cu atît mai tulburătoare cu cît incendiul de la Notre-Dame s-a produs în prima zi a Săptămînii sfinte, cînd catolicii se pregătesc de sărbătoarea Paştelui. Cînd Notre-Dame arde la Paris cu o săptămînă înainte de Înviere, este imposibil să nu te gîndeşti la o mulţime de lucruri, fie că eşti credincios sau nu. “Poate că ne-a pedepsit Dumnezu”, a declarat tot ieri seară, pe acelaşi canal de televiziune, un demnitar al Bisericii Catolice, cu gîndul, probabil, la scandalurile de pedofilie care au devastat imaginea instituţiei în ultimii ani.

Catedrala Notre-Dame nu este însă doar un simbol al catolicismului, ea este o emblemă a Franţei, un loc esenţial al istoriei Franţei. Într-un fel inima Franţei bate în acest loc vizitat anual de 14 milioane de oameni, şi în care întotdeauna (spre deosebite de alte monumente similare din lume) s-a intrat gratuit, chiar şi în timpul slujbelor religioase.

Ieri seară la ora 23 pompierii se mai luptau cu flăcările cînd pe diversele canale de televiziune se discuta deja despre reconstrucţia catedralei şi despre elanul de solidaritate internaţională lansat în acest sens. Catedrala va fi fără îndoială reconstruită aşa cum a fost, deşi ea nu va fi niciodată exact aşa cum a fost. Ceva din ceea ce a adunat ea timp de 850 de ani s-a pierdut, dar poate că faima ei va creşte şi mai mult după această tragedie şi forţa ei simbolică va deveni şi mai mare.

Ceea ce am văzut personal în jurul catedralei ieri seară nu voi uita niciodată: zeci de mii de oameni stupefiaţi, loviţi parcă în ceea ce au ei mai profund, cu ochii în lacrimi… Dar şi mii de oameni rugîndu-se împreună, în timp ce clopotele celorlalte biserici din Paris sunau tocmai pentru a-i îndemna pe credincioşi să se roage pentru Notre-Dame. Parizienii, turiştii aflaţi la Paris, oameni de toate vîrstele şi de toate condiţiile sociale, au vegheat pînă tîrziu în jurul catedralei, aplaudîndu-i din cînd în cînd pe pompieri, ca şi cum prin energia lor afectivă ar fi vrut să ajute la stingerea incendiului.

Chiar şi cînd eşti un observator obiectiv nu poţi, în astfel de clipe, să nu fii emoţionat. În primele ore ale dramei am văzut cum feţele oamenilor erau marcate de un sentiment de neputinţă. Apoi această neputinţă s-a transformat într-un fel de revoltă pentru a deveni mai tîrziu o emoţionantă expresie a solidarităţii.

În momentul cînd s-a prăbuşit fleşa catedralei, înaltă de 90 de metri, după ce fusese mistuită de flăcări, s-a auzit un fel de strigăt colectiv de durere în Paris. Aceste fleşe înalte ale catedralelor catolice simbolizează legătura dintre lumea terestră şi cer. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, la ora 23 şi 30 de minute, în faţa catedralei, a găsit însă cuvinte admirabile pentru a le transmite francezilor un mesaj de speranţă. “Vom reconstrui Notre-Dame. Pentru că istoria noastră merită acest lucru. Pentru că acesta este destinul nostru profund.” a spus Emmanuel Macron.

În cursul serii de luni 15 aprilie şeful statului francez ar fi trebuit să anunţe reducerea impozitelor precum şi alte măsuri sociale ca răspuns la criza vestelor galbene şi a unui incendiu social. El a anunţat însă ceva poate mult mai important, reconstrucţia unei naţiuni ca răspuns la incendiul celui mai emblematic monument francez.

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”]

Catedrala Notre Dame din Paris, una dintre cele mai vechi, mai mari şi mai cunoscute din lume, a fost grav avariată de un imens incendiu. Flăcările s-au ridicat zeci de metri deasupra impunătorului monument gotic a cărui istorie se întinde pe parcursul a peste 850 de ani şi care se afla în ample lucrări de restaurare. Întregul acoperiş şi turla centrală, înaltă de 93 de metri, s-au prăbuşit. Scriitorul Matei Vișniec a declarat într-un interviu pentru Radio România Cultural, că tragicul incendiu de la Catedrala Notre Dame din Paris ”ne obligă să ne punem întrebări profunde despre sensul dramei”.

Mesaj de solidaritate către meseria dulgherilor de la arhitecții români

„Suntem cu toţii alături de dulgheri, care de-a lungul timpurilor, prin meseria lor, au ridicat opere de înaltă valoare patrimonială. Acoperişul de la Notre Dame de Paris şi turla sa centrală au reprezentat una dintre cele mai valoroase lucrări în lemn, distruse acum de foc. Dispare astfel o mărturie importantă dar rămân cunoştinţele transmise din generaţie în generaţie, ştiinţa dulgheriei. Ne exprimăm solidaritatea faţă de preocupările Compagnons du Devoir şi în măsura posibilităţilor Fundaţia Pro Patrimonio ar dori să sprijine opera de refacere atunci când va fi gândit un plan în această direcţie” a declarat arhitectul Șerban Sturza, vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, în dimineața imediat următoare incendiului.

[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu