Digitalizarea salvează educația? Ministerul pregătește modernizarea sistemului de educație românesc

(foto: Dan Bodea)

Pentru următorii doi ani, Ministerul Educației își propune să crească gradul de digitalizare al procesului de educație, prin introducerea tablelor și tabletelor interactive în școli. Fonduri mari, europene și naționale, urmează să fie alocate implementării acestui proiect. De cealaltă parte, și dascălii vor fi nevoiți să se pregătească și să se adapteze noilor instrumente de predare. Reprezintă digitalizarea un proiect viabil pentru educația românească? Care sunt avantajele și dezavantajele sale? Dincolo de aceste întrebări, rămâne încă deschisă problema modernizării educației românești, o adevărată piatră de încercare pentru mai toate guvernele din ultimii treizeci de ani.

Ecaterina Andronescu, prezentă zilele trecute la Cluj-Napoca cu ocazia conferinței naționale „Prioritățile Președinției României la Consiliul Uniunii Europene în domeniul educației“, a vorbit despre digitalizarea învățământului românesc, ce include și dotarea tuturor unităților de învățământ cu table interactive, în timp ce elevii de gimnaziu și liceu ar putea primi tablete pentru a fi folosite atât la școală, cât și acasă la pregătirea lecțiilor. Ministrul a anunțat și faptul că pentru proiectele de digitalizare s-au pus deja bani deoparte, aceștia urmând să fie alocați achiziționării tablelor interactive, ce ar urma să fie amplasate în fiecare clasă din țară. Este vorba despre 90.000 de astfel de table. Informatizarea nu vizează doar infrastructura școlară, Ministrul Andronescu afirmând că se lucrează și la un program de tehnologizare a securității în școli.

Conform spuselor Ministrului, miza acestui proces de modernizare a școlii românești este legată de faptul că:

„Digitalizarea este un proiect pe care şi Parlamentul European şi Comisia Europeană şi toate ţările îl privesc şi îl construiesc cu foarte mare atenţie şi noi nu facem excepţie din acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât suntem în perioada în care România deţine preşedinţia Consiliului UE. Ca urmare, din banii europeni şi pentru a cheltui bani europeni avem un buget, două miliarde de lei, să construim acest proiect. În esenţă, substanţa acestui proiect este să schimbăm modul de predare şi să apropiem predarea de generaţia care este şcolită acum şi care, zic eu, are IT-ul în ADN, este deschisă spre tehnologie şi accesează tehnologia cu foarte mare uşurinţă“, a declarat Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu.

În ceea ce privește etapizarea proiectului, Ecaterina Andronescu a anunțat deja că este nevoie și de finanțare europeană pentru implementarea acestuia, dar și că există speranța finalizării sale în cel mult doi ani. „Am scris fişele pentru proiecte, unul sau două, să vedem cum o să accepte. E un proiect pe valoare foarte mare, trebuie să mergem la Comisia Europeană să ne aprobe. Probabil că va dura până când demarăm proiectul. Din informaţiile pe care eu le am este vorba de cel puţin 2-3 luni. Este vorba de 400 de milioane de euro“, a declarat Ecaterina Andronescu în ianuarie.

Pe plan local, referitor la fondurile necesare acestor demersuri de modernizare, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Școlar Județean Cluj, Amalia Gurzău, ne-a spus că: „Așa cum a explicat și doamna ministru, banii pentru aceste proiecte urmează să fie trecuți în bugetul pentru educație și trebuie să așteptăm noul buget, pentru a putea discuta mai concret. Din câte am înțeles, Ministrul speră ca programul acesta de modernizare a școlii, prin achiziționare de table smart și tablete, să fie implementat cât mai repede. În maxim doi ani. Acum trebuie să vedem cum se va realiza asta și care va fi dimensiunea de implementare a proiectului. Nu știm încă dacă se va face totul deodată sau dacă școlile vor primi în etape echipamentele. Depinde, iar aceste lucruri le vom putea vedea de îndată ce bugetul pentru educație pe anul acesta va fi anunțat și vom vedea cum vor fi alocate fondurile“, a declarat Amalia Gurzău. Referitor la chestiunea softurilor educaționale necesare implementării acestui proiect, purtătoarea de cuvânt de la ISJ a adăugat că: „Opinez acum, însă dacă doamna ministru a vorbit despre aceste lucruri, atunci înseamnă că există sustenabilitate pe toate etapele acestui proiect, ma refer aici și la licențele necesare operării acelor programe“, a mai spus Amalia Gurzău.

Proiecte pilot

În timp ce Ministerul Educației pregătește implementarea digitalizării la nivel național, câteva școli au participat deja, în ultimii trei ani, la proiectul „Digitaliada“, cu finanțare privată. Inițial, din acest proiect au făcut parte 10 școli. Una dintre aceste unități de învățământ se află chiar în județul Cluj. Este vorba despre Școala Gimnazială din comuna Luna, care se află acum în al treilea an de implementare al proiectului. În primul an, școala a primit tablete, utilizate în principal pentru orele de matematică, informatică și TIC de către copiii din clasele V-VIII. Tabletele includeau o serie de aplicații, cu funcții specifice pentru anumite tipuri de lecții, utilizate conform unor planuri de lecții pentru copiii din ciclul gimnazial. Una dintre condițiile de eligibilitate pentru acest proiect a fost tocmai introducerea de către școli a unui curs opțional de Introducere în programare, care să-i ajute pe elevi să deprindă un set de aptitudini bazice pentru programare. Ulterior, școala din Luna a beneficiat și de o tablă interactivă, câștigată în urma unei competiții deschisă în interiorul proiectului.

Maria Rus, profesor de informatică și TIC și directoare a Școlii Gimnaziale Luna, ne-a vorbit despre implementarea acestui proiect în școala sa, afirmând că tabletele au fost folosite atât în procesul de predare, cât și în cel de evaluare. Profesorii care au lucrat cu aceste instrumente, au folosit o serie de aplicații, ghiduri și programe, adecvate disciplinelor de matematică, informatică și TIC. „Pentru a vă da câteva exemple, vă pot spune că există aplicații care să-i ajute pe elevi să înțeleagă mai bine operațiile simple ale matematicii, adunarea, scăderea, etc, dar și aplicații mai complexe de algebră sau geometrie. Aici mă gândesc la Geogebra, o aplicație care le permite elevilor crearea unor figuri geometrice, dar și realizarea unor operații cu acestea. Pentru informatică am folosit programele Scratch, Lydoth, Codi, etc… Toate aceste sunt aplicații menite să le dezvolte copiilor gândirea informatică. Ulterior, s-au folosit niște aplicații și de către profesorii de la fizică și chimie, cei de pe științe exacte. Poate că ar putea funcționa chiar și pentru limbile străine, însă nu știu să vă spun în ce măsură s-ar putea folosi pentru științele socio-umane, poate mai ales pe partea de evaluare“, a explicat Maria Rus.

Dacă din partea Ministerului, profesorii cred că există deja o serie de softuri pregătite pentru a rula pe aceste tablete și table interactive, rămâne încă problema formării profesorilor, iar aici o serie de criterii precum experiența, vârsta, disponibilitatea și profilul rămân factori foarte importanți. Deja manualele aferente studiului până în clasa a V-a au și o variantă digitală, pregătindu-se acest lucru și pentru manualele de clasa a VI-a. După cum a explicat Maria Rus: „Trebuie că profesorii să treacă printr-un proces de formare, iar acesta este un proces consumator de timp. Apoi, tehnologia însăși are deficiențe și este nevoie de componenta umană pentru a corecta aceste neajunsuri. Inițial, la noi la școală, doi profesori au făcut acest curs de formare, însă ulterior s-au mai înscris alți cinci. Plus că este nevoie de regândire a planurilor de lecție, astfel încât acestea să includă utilizarea tehnologiei“, a spus directoarea școlii din Luna.

În cadrul proiectului derulat deja au existat și câteva studii cu privire la impactul proiectului asupra copiilor, care atestă o creștere la nivelul motivației, însă mai sunt lucruri de făcut pentru ca plusvaloarea să se simtă și direct la nivelul procesului de învățare. După cum a explicat profesoara deja menționată, „elevii sunt atrași de lecțiile unde se folosesc tabletele și tabla. Motivațional, impactul este mare, dar la nivel de rezultate trebuie mai multă muncă și pregătire din partea lor. Tehnologia și tabletele nu sunt un panaceu, dar ne fac pe noi profesorii mai prieteni elevilor. De exemplu, au ajuns să nu se supere dacă se sună, iar ei trebuie să rămână și în pauză să mai lucreze ceva la tablete sau să-și termine exercițiile de la clasă. O plusvaloare există, dar mai este până în momentul în care această tehnologie va ajunge să fie eficientă sută la sută“, a mai adăugat Maria Rus.

Digitalizarea, mijloc sau scop al educației?

Pe termen mediu și lung există loc de îmbunătățire a acestui proces de digitalizare. Conform celor spuse de profesori, este necesară găsirea unor aplicații și programe mai eficiente, crearea de planuri de lecții care integrează organic uzul mijloacelor tehnologice, dar mai ales perfecționarea din punctul de vedere al calității. Însă, în mod neîndoielnic, acest proces este binevenit în sistemul educațional românesc, tocmai fiindcă întrebuințarea tehnologiei în procesul educativ este deja o realitate în majoritatea statelor dezvoltate. Mai mult, de această misiune este necesar să se ocupe școala, tocmai fiindcă acest lucru nu poate fi lăsat doar pe seama părinților.

Elvira Groza, profesor de științe socio-umane la Liceul Mihai Eminescu din Oradea, consideră că dotarea cu table și tablete interactive ar putea reprezenta o măsură bună, însă cu câteva precizări, care țin de natura diferită a disciplinelor predate la școală.

„Măsura e bună, dar doar dacă tehnologiile rămân un instrument și nu devin un scop în sine. În videosferă, în epoca în care trăim, nici nu mai putem să facem altfel, dar trebuie mereu să avem în vedere că instrumentele tehnologice nu reprezintă scopuri în sine, așa cum, din păcate, sunt prezentate acum. Pentru o disciplină precum e filosofia această măsură nu ar ajuta foarte mult, însă ar putea ajuta, în sensul că ne-ar permite să-i captăm pe elevi fix pe schema lor. Apoi, există și un versant al problemei care se pretează criticii. Unul dintre aspectele mai puțin plăcute ale acestei epoci a digitalizării este că îi face pe elevi să gândească în paradigma comenzii și a programării, iar asta nu e neapărat un lucru bun. De cealaltă parte, este și o epoca a disrupției, ca strategie permanentă de a-i surprinde pe ceilalți, publicul, etc. Dar asta îi transformă într-un fel și pe elevi într-un public ce trebuie mereu menținut, surprins, ori nu (numai) asta ar trebui să se întâmple în procesul de predare. Concluzionând, pot spune că sunt necesare aceste instrumente. Deja, oricum, la lecții se operează cu conținut digital, dar asta nu e suficient pentru a-i face pe copii să gândească. Altele sunt metodele…“, a explicat Elvira Groza.

Lecția occidentală.

În multe dintre școlile din Occident, digitalizarea procesului de educație a început demult, dezbaterile actuale fiind mai degrabă concentrate asupra eficienței sau ineficienței acestor instrumente pentru procesul de învățare. Părerile sunt împărțite și aprig argumentate de ambele părți.
Profesorul universitar Ioan Roxin predă la Universitatea France-Comte (UFC – Besancon) și este directorul Institutului ELLIADD. Domeniile sale de expertiză sunt chiar e-learningul, designul și analiza utilizării obiectelor digitale dedicate comunicării, digitalizare și analiza platformelor sociale. În opinia sa, digitalizarea și utilizarea mijloacelor tehnologice în procesul de învățare,

„ poate fi o bună măsură proastă. Nimeni nu mai poate ignora utilizarea acestui dispozitiv, dar trebuie să cunoaștem bine avantajele și dezavantajele utilizării. Pentru a evita un eșec, adică o folosire artificială, superficială, cu caracter pur distractiv, două lucruri trebuiesc asigurate în prealabil: familiarizarea și pregătirea profesorilor în utilizarea eficientă a acestui dispozitiv în procesul de învățare, dar și elaborarea și realizarea resurselor pedagogice adecvate pentru acest dispozitiv (resursele trebuie să fie validate de Ministerul Educației). Apoi, creșterea timpului petrecut în fața ecranului scade nivelul de atenție și motivare. Dispozitivul numeric trebuie folosit doar atunci când aduce mai mult decât profesorul, precum vizualizarea unor fenomene sau procese non perceptibile, la nivel nano (bit, atom, neuron, gena) sau macro (teoria relativității, fenomene planetare, etc…). Distribuirea de tablete elevilor fără asigurarea celor două condiții prealabile va fi un eșec, adică o risipă de bani, fără vreau progres evident la nivelul asimilării cunoștințelor și dobândirii competențelor, dar mai ales un stres inutil pentru profesori“, susține profesorul universitar Ioan Roxin.

În Franța, deja din 2017 Ministerul Educației oferise elevilor în jur de 220.000 de tablete, iar pentru 2019, misiunea instituției este aceea a digitalizării totale a școlilor franceze incluzând și nivelul liceal. În 2016, Institutul Montaigne a dat publicității un studiu conform căruia tableta reprezintă un „formidabil instrument în lupta împotriva eșecului școlar“. Institutul recomanda și utilizarea acestui dispozitiv pornind chiar de la clasele primare, date fiind cele trei avantaje principale ale utilizării tabletelor: permit individualizarea procesului de învățare în funcție de nivelul de pregătire al fiecarui elev, favorizează autonomia și încurajează creativitatea.

Cu toate acestea, din partea mediului cultural au apărut numeroase critici. De pildă, Bordelais Philippe Bihouix, co-autorul cărții, „Dezastrul școlii numerice“, publicată de editura Seuil în 2016, afirmă că „școala numerică s-a născut din fascinația pentru noutate, din credința că tehnologia va rezolva totul, din nevoia aproape compulsivă de a ne moderniza, dar fără vreo reflecție prealabilă, fără recul și fără vreun proces de experimentare prealabil“, susține cercetătorul, îngrijorat fiind de riscurile fizice, psihologice și sociale generate de digitalizare asupra copiilor. „Copiii noștri nu sunt nativi digitali: noi nu ne naștem digitali, ci devenim așa. Familia, anturajul social și instituțiile școlare au devenit locuri în care acest tip de adicție se propagă“, a mai adăugat autorul francez.

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”]Vizați direct de proiectele Ministerului, elevii sunt actori importanți în aceste noi transformări ale procesului de învățare. În opinia lui Iulian, „înlocuirea caietelor cu tablete înseamnă un pas spre viitor. În opinia mea, este un semn bun, deoarece viitorul înseamnă tehnologie și copiilor le este ușor să se folosească de ea, majoritatea fiind deja obișnuiți cu telefoanele și tabletele inteligente. Chiar dacă, probabil, comunicarea dintre elev și profesor va fi puțin mai grea la început, cred că și profesorii se vor obișnui“, spune acesta, elev în clasa a VIII-a, la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Cluj-Napoca. De cealaltă parte, Maya, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială Ioan-Bob este de părere că „introducerea tabletelor la cursuri, poate să fie o împrospătare la vremurile în care trăim, însă în același timp, ne limitează. Deși ele sunt inovație, consider că stiloul și hârtia nu vor ieși niciodată din dreptul lor. Într-adevăr, cu tableta în față, interesul și implicarea la ore vor crește, însă gândirea și creativitatea tot de noi și de capacitățile noastre țin. Cred că dacă ar fi introduse cu limită, nu e neapărat un lucru rău. Sper doar să nu ajungem să avem tablete în loc de caiete”. Un pic mai mare decât Iulian și Maya, Șerban, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național Petru Rareș din Suceava a avut în vedere ambele perspective ale acestei acțiuni când ne-a oferit părerea sa. El spune că „introducerea tabletelor în școli este o mișcare cu două tăişuri. Marile avantaje ar fi acelea că nu ar mai trebui sa cărăm ghiozdanele grele în fiecare zi și faptul că aceste tablete ne vor capta atenţia mult mai repede și mai ușor, iar asta ne-ar ajuta să învaţăm cu drag. În schimb, există și un dezavantaj major, acela că vom sta cu ochii doar în tablete și clasicul scris în caiet se va pierde, iar chestia asta pentru generaţiile viitoare este un lucru negativ.” [/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu