Departe de lumea dezlănțuită: cele mai izolate locuri din lume

În condițiile în care orașul devine tot mai aglomerat, iar timpul petrecut în trafic este tot mai lung, ne putem surprinde câteodată visând să trăim pe o insulă pustie. ”Departe de lumea dezlănțuită”, cum a scris Thomas Hardy. Am căutat, așadar, cele mai izolate locuri de pe Pământ, să vedem cum arată viața acolo. Am aflat că este vorba, de obicei, chiar de niște insule, unele aproape pustii, și că oamenii de acolo au tendința să plece, să vină tot în ”civilizație”, de unde noi am vrea să fugim. Unele sunt paradisuri tropicale, altele sunt locuri neprietenoase, cu temperaturi extrem de scăzute, dar cu peisaje fascinante. Fără prea mulți oameni, fără mașini.

Insula Tristan da Cunha

Situat la mii de kilometri distanţă de cel mai apropiat platou continental, grupul de insule Tristan da Cunha este cu siguranţă izolat, fiind înconjurat pe o rază de mii de kilometri de apele oceanului Atlantic.

Putem spune că acest loc este cel mai îndepărtat grup de insule locuite de pe planetă, dacă ne gândim la cei peste 2.800 de kilometri care îl despart de coasta sud-africană, sau distanţa de 2.414 kilometri până la cea mai apropiată suprafaţă ce se înalţă peste nivelul oceanului.

Din grup fac parte șase insule: Tristan Da Cunha (insula principală), Insula Inaccesibilă, Insula Nightingale, Middle, Stoltenhoff şi Gough.

Insula principală a fost colonizată de britanici în 1816, astfel că localnicii vorbesc limba engleză, dar au inventat și propriul dialect, având cuvinte derivate din engleză, scoţiană, engleză-americană, daneză, italiană, irlandeză şi sud-africană – respectiv ţările de origine ale primilor locuitori.

Numele arhipelagului vine de la exploratorul care l-a zărit pentru prima dată în larg în anul 1506. Potrivit recensământului din 2016, insula are o populaţie de 293 de locuitori și toți au în comun 15 strămoși: opt bărbați și șapte femei, potrivit cercetătorilor. Primii locuitori au sosit pe insulă din Scoția, Anglia, Olanda, SUA și Italia, și au pus bazele a nouă familii: Collins, Glass, Green, Hagan, Lavarello, Repetto, Rogers, Squibb și Swain. Aceiași cercetători au descoperit că există și un strămoș necunoscut, neoficial, care ”și-a lăsat genele, dar nu și numele de familie pe insulă”.

În 1961 o erupţie vulcanică i-a alungat pe toți cei 264 de locuitori pe insula vecină, Nightingale, de unde au fost preluați de către o navă olandeză, care i-a dus până în Anglia. Acolo au fost întâmpinați cu mare fast și au fost cazați într-o fostă bază militară. Însă majoritatea familiilor s-au întors pe insulă în 1963 – câteva femei chiar și-au dus cu ele noii soți britanici.

Odată ajunşi pe insulă, vizitatorii de astăzi pot explora aşezarea numită Edinburgh-ul celor Şapte Mări, unde există magazine, case, o şcoală şi un port. Deşi izolată, insula nu este desprinsă total de lume – există aici televiziune, radio şi un ziar online. Chiar și un internet-cafe a fost deschis pe insulă, în 2006.

Pitcairn

Insula Pitcairn face parte din arhipelagul cu acelaşi nume, localizat în Oceanul Pacific şi aparţinând Teritoriului Britanic de peste Oceane. Toate insulele sunt vulcanice, iar Insula Pitcairn este singura locuită din arhipelag – care include și insulele Henderson, Ducie și Oeno. Aşezarea din Pitcairn are cea mai mică densitate din lume, fiind locuită de doar 48 de persoane.

Locuitorii acestei insule sunt descendenți ai protagoniștilor celebrei ”Revolte de pe Bounty”, despre care s-au scris cărți și s-au făcut filme. ”Revoltații”, împreună cu un grup de tahitieni, s-au stabilit acolo pentru a nu fi găsiți de britanici și au reușit să trăiască în acel paradis tropical și să formeze o comunitate. În secolul 19, însă, mulți locuitori s-au mutat pe insula Norfolk, lăsând Pitcairn cu tot mai puțini oameni. În anul 2000, la școala de pe insulă învățau șapte copii; iar în perioada 1991-2012 s-au născut doar doi copii.

Limba vorbită pe Pitcairn este derivată din engleza secolului 18, cu elemente din limba tahitienilor.

Celelalte insule din arhipelag nu sunt nici măcar locuibile, pentru că sunt atât de sălbatice, în ceea ce priveşte vegetaţia şi animalele, încât nici măcar nu se poate ajunge mai departe de plajele de pe ţărmul lor spre interiorul insulei.

Pentru a ajunge pe Pitcairn ai nevoie de multă răbdare, dat fiind faptul că drumul durează câteva zile, plecându-se din Noua Zeelandă. Cea mai apropiată aşezare umană este Tahiti, care se găseşte la aproximativ 1000 de kilometri distanţă, dar asta nu împiedică mulţi aventurieri să îşi dorească o vacanţă liniştită pe această insulă.

Easter Island, Chile

Insula Paștelui (sau Rapa Nui), o insulă polineziană din sud-estul Oceanului Pacific, se află în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian și este, cu siguranță, cea mai celebră în topul locurilor izolate ale lumii.

Teritoriu special al statului Chile, anexat în 1888, Insula Paștelui este faimoasă pentru cele 887 de statui monumentale, denumite moai, statui create de către primii locuitori ai insulei. Insula Paștelui este considerată de către UNESCO drept patrimoniu universal, cea mai mare parte a insulei fiind declarată Parc Național (Parcul Național Rapa Nui).

Numele i-a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula în duminica Paștelui din 1722, astfel că a denumit-o Paasch-Eyland (Insula Paștelui în olandeză).

Insula Paștelui este una dintre cele mai izolate insule locuite. „Vecinul” cel mai apropiat și care este locuit este Insula Pitcairn, aflată la 2075 kilometri spre vest. Insula Paștelui se regăsește la aceeași latitudine cu orașul Caldera (Chile) și se află la 3510 kilometri distanță de coasta chiliană. Insula Salas y Gomez se află la 415 kilometri spre est, dar este nelocuită.

Insula Paștelui are o lungime de 24,6 kilometri și o lățime maximă de 12,3 kilometri, iar forma sa este asemănătoare unui triunghi. Suprafața insulei este de 163,6 km² și cuprinde trei lacuri vulcanice cu apă dulce. Acolo trăiesc circa 3.300 de locuitori, care au venituri mai ales din turism.

Ittoqqortoormiit și Insulele Dezolării

Fondată în 1925 de către emigranţii din Tasiilaq şi vestul Groenlandei, insula Ittoqqortoormiitt este la fel departe ca oricare altă suprafaţă locuită din Groenlanda. Are în jur de 450 de rezidenţi, sau ”locuitori ai caselor mari”, după cum s-ar traduce numele insulei. Dacă cineva dorește să viziteze Ittoqqortoormiitt trebuie să se aștepte la un drum anevoios care va include avion, barcă și neapărat elicopter – și asta numai într-o scurtă perioadă din an, în timpul celor trei luni când nu este chiar totul înghețat.

Dar cei câțiva temerari care chiar ajung acolo se pot bucura de câteva monumente naturale, dar şi de spectaculoasele aurore boreale.

Insula se ”bucură” de o climă specifică tundrei, cu ierni deosebit de reci și veri… răcoroase. Temperatura maximă acolo este de 3 grade, iar temperatura medie anuală este -8,6 grade Celsius. Așadar, vorbim despre una dintre cele mai reci locații locuite permanent din lume.

Un alt loc la fel de ”prietenos” se află în Insulele Kerguelen, din Oceanul Indian, insule cu o suprafaţă totală de 7.000 de kilometri pătraţi, aflate la mii de kilometri depărtare de cea mai apropiată formă de civilizaţie şi accesibile doar cu vaporul, timp de câteva zile din an.

Cunoscut şi sub numele de ”Insulele Dezolării”, arhipelagul Kerguelen aparține Franţei încă din anul 1772, atunci când a fost descoperit de către navigatorul Yves-Joseph de Kerguelen-Tremarec.

Arhipelagul include o insulă mare, Grande Terre, şi 300 de insule mai mici; este dominat de gheţari, iar ploaia, lapoviţa şi ninsoarea sunt predominante 300 de zile pe an.

Insulele se află la 3.300 de kilometri de ţărm, dar nu au o populație stabilă. Ca şi în cazul Antarcticii, există o comunitate permanentă de circa 50-100 de oameni de știinţă francezi, ingineri şi cercetători pentru studii naturale şi de mediu. Insula Grande Terre include un centru de cercetare, o staţie satelit, cămine, un spital, o bibliotecă, o sală de sport, o capelă şi un bar. Nu există drumuri şi nici vreun aeroport, singura modalitate prin care se poate ajunge pe Insulele Kerguelen fiind o călătorie de şase zile cu un vapor din Reunion, o insulă din apropierea Madagascarului.

Oraşul Stelelor, McMurdo și Alert

Rămânem în ținuturile înghețate și mergem în ”Orașul stelelor” (Villa Las Estrellas, care aparține de Chile), din Antarctica, o destinaţie care aseamănă cu oricare alt orăşel – cu biserică, sală de sport, şcoală publică şi magazine cu suveniruri. Ceea ce o face diferită este faptul că reprezintă unul din cele două oraşe locuite de pe întregul continent. Restul suprafeţelor nelocuite sunt centre de cercetare populate de oameni de ştiinţă. Pentru a ajunge în Antarctica trebuie să călătoriţi două zile cu vaporul din Ushuaia, Argentina, prin traversarea Pasajului Drake din Cercul Antarctic.

Tot în Antarctica se află și McMurdo – o staţie de cercetare din sudul Insulei Ross, aflată sub conducerea United States Antarctic Program. Din cauza iernii arctice, se pot face acolo doar câteva zboruri pe an, ceea ce lasă foarte puţin timp pentru contacte cu restul lumii, pentru transporturi de hrană şi de alte necesităţi. Astfel, în cele mai multe cazuri, pachetele sunt trimise cu paraşuta. Cu toate aceste dificultăţi, staţia este cea mai mare aşezare a Antarcticii şi include 100 de clădiri, pentru peste 1 000 de locuitori, care se bucură de tehnologie de ultimă generaţie.

Cea mai nordică aşezare locuită temporar din lume, aflată la doar 817 kilometri de Polul Nord, este Alert – o aşezare din Nunavut,  Canada. Acolo se află doar personal militar şi de cercetare, care se schimbă periodic; și tot acolo se află staţia de emisie radio Canadian Forces Station Alert şi Staţia Meteo Environment Canada, dar şi un mic aeroport şi un laborator de monitorizare a evenimentelor de mediu de pe glob, numit Global Atmosphere Watch. Cele mai joase temperaturi înregistrate la Alert în lunile de iarnă se apropie de -50˚C.

Alte locuri izolate

Changtang, Tibet

Este cunoscut drept „acoperişul lumii“. Chang Tang face parte din platoul Tibet, unul dintre cele mai lungi lanţuri muntoase din Asia, având peste 3.000 de kilometri. Acest lanţ cuprinde vârfuri muntoase, cu altitudini cuprinse între 6.000 şi 7.000 de metri. Chang Tang este locuit de nomazi tibetani pe păşunile din sudul muntelui Kunlunului, numiţi Gangpa. Fauna este reprezentată de antilope tibetane (Shirou), iaci sălbatici, măgari sălbatici, urşi şi lupi. Este accesibil din aeroportul Leh sau (pentru temerari) cu maşina.

Palmerston, Cook Islands

Toţi locuitorii acestei insule sunt descendenţi ai englezului William Masters, care a sosit în acel loc în anul 1863 şi care avea patru neveste şi 17 copii. Vasele de transport ajung în această destinaţie de numai câteva ori pe an, există doar două telefoane publice, iar accesul la internet este valabil doar patru ore pe zi. Insula se află la două zile distanţă faţă de Rarotonga, capitala Cook Islands, şi la o distanţă de opt zile de călătorit cu vaporul de Tahiti.
Longyearbyen, Norvegia

Cel mai nordic oraş din lume este Longyearbyen, Norvegia. Se spune că este atât de rece, încât este ilegal să fii îngropat acolo, pentru că trupurile nu se descompun în terenul îngheţat. Astfel, corpurile trebuie să fie transportate pentru înmormântare în ținuturi mai prietenoase.

De asemenea, casele trebuie să fie construite pe un support special, astfel încât să nu alunece atunci când solul specific se topeşte vara. Norwegian Airlines oferă trei zboruri pe săptămână şi se află la trei ore de la Oslo. 
La Rinconada, Peru

Este considerat a fi oraşul aflat la cea mai mare înălţime din lume: 5.100 de metri, în  inima Anzilor Peruvieni. Oraşul s-a format în jurul unei mine de aur, astfel că întreaga industrie, dar şi comerţul local, sunt exclusiv bazate pe procesarea şi pe vânzarea aurului şi a diferitelor forme ale acestuia. Chiar și minerii care lucrează acolo sunt plătiți în aur.


Publicitate

Postaţi un comentariu