Daniel Day-Lewis: patru decenii în lumea filmului

Daniel Day-Lewis

Actorul britanic Daniel Day-Lewis a surprins pe toată lumea, de la fanii obişnuiţi până la colegii de la Hollywood, anunţând că doreşte să pună punct carierei de actor – care nu a fost deloc una oarecare. Starul nu şi-a motivat decizia, doar a transmis prin intermediul revistei Variety şi a reprezentantului său că este vorba de o hotărâre personală. „Daniel Day-Lewis nu va mai lucra ca actor. El le este profund recunoscător tuturor colaboratorilor săi şi publicului care l-au susţinut de-a lungul atâtor ani. Aceasta este o decizie personală şi nu vor mai exista alte comentarii pe marginea acestui subiect“, a explicat purtătorul de cuvânt.

O carieră prodigioasă

Daniel Day-Lewis se poate lăuda cu o carieră de peste patru decenii, în timpul căreia a interpretat o gamă largă de roluri, de la preşedinţi şi scriitori la răufăcători. El este singurul artist care a câştigat trei premii Oscar la categoria Cel mai bun actor în rol principal: pentru portretizarea preşedintelui american Abraham Lincoln din filmul „Lincoln“, regizat de Steven Spielberg, pentru rolul minerului transformat într-un mare magnat al ţiţeiului din „There Will Be Blood“, regizat de Paul Thomas Anderson, şi pentru interpretarea scriitorului şi artistului Christy Brown din „My Left Foot“, al lui Daniel Plainview. De asemenea, Day-Lewis a mai primit alte două nominalizări la Premiile Academiei American de Film pentru rolurile din „Gangs of New York“ şi „In the Name of the Father“.

Ultimul mohican

Starul britanic a colaborat de-a lungul anilor cu unii dintre cei mai apreciaţi regizori ai lumii, precum Martin Scorsese, Steven Spielberg, Stephen Frears, Jim Sherdian, Paul Thomas Anderson şi James Ivory. Daniel Day-Lewis a mai impresionat şi în producţii ca „Un gentleman la New York“, „Ultimul Mohican“, „Vârsta inocenţei“, „Boxerul“ şi „Nine“.
Day-Lewis va apărea pentru ultima dată pe marile ecrane în drama „Phantom Thread“, care va avea premiera pe 25 decembrie. Filmul, a cărui acţiune este plasată în lumea modei din Londra anilor ’50, a prilejuit o nouă colaborare a actorului cu regizorul Paul Thomas Anderson, cel care a realizat şi „There Will Be Blood“, pentru care Day-Lewis a fost recompensat cu Oscar în anul 2007.
Foarte discret în viaţa personală, Daniel Day-Lewis este căsătorit cu scriitoarea şi regizoarea Rebecca Miller şi are trei copii.

Daniel Day-Lewis, începuturile

Actorul s-a născut la 29 aprilie 1957, la Londra, primind numele Daniel Michael Blake Day-Lewis. Tatăl său este un renumit scriitor şi poet irlandez, Cecil Day-Lewis, cunoscut sub pseudonimul Nicholas Blake, iar mama sa este actriţa Jill Balcon; bunicul actorului este Sir Michael Balcon, personalitate importantă a cinematografiei britanice, director al renumitelor studiouri Ealing, potrivit site-ului www.imdb.com. Daniel Day-Lewis are origini evreieşti, pe filieră maternă, şi are două cetăţenii, britanică şi irlandeză.

Sora actorului, Tamasin, a urmat o carieră în televiziune, este realizatoare de emisiuni culinare, critic culinar şi producător de filme documentare.

Daniel Day-Lewis a urmat ?coala Sevenoaks din Kent – unde a luat contact pentru prima dată cu actoria, dar şi cu prelucrarea lemnului, două dintre pasiunile sale -, apoi ?coala Bedales din Petersfield, o şcoală care încuraja creativitatea şi unde şi-a găsit locul, după ce a trecut prin mai multe instituţii de învăţământ. Fiind elev la această şcoală, a debutat în cinematografie cu rolul din filmul ”Sunday Bloody Sunday”, în anul 1971. Avea 14 ani, numele său nu apare pe generic, a fost plătit cu numai două lire, însă a fost deosebit de încântat de experienţă, întrucât rolul său era al unui vandal care distrugea maşini scumpe, pe stradă.

Din 1975, a studiat actoria la Bristol Old Vic Theatre School, după care a şi început să joace la teatrul din Bristol – pe care îl consideră cel mai frumos din Marea Britanie. Profesorii au povestit că era, încă de atunci, tăcut şi politicos, foarte concentrat pe actul artistic, pe rolul pe care îl pregătea.

Ballad. Jack & Rose

Avântul în carieră

În 1982, a apărut într-un rol mic în filmul ”Gandhi”, în regia lui Richard Attenborough. Iar la sfârşitul aceluiaşi an a primit un rol mai consistent în teatru, unde a continuat să activeze – în spectacolele ”Another Country” (1982-1983), ”Dracula” (1984) ?i ”The Futurists” (1986).

În 1984, prime?te primul rol important, ca actor în rol secundar, în filmul ”The Bounty”, în care joacă alături de Anthony Hopkins, Laurence Olivier ?i Mel Gibson, urmat, la scurt timp, de ”My Beautiful Laundrette” (1985) ?i de ”A Room with a View” (1985).

Pentru rolurile din cele două filme lansate în 1985, New York Film Critics l-a desemnat cel mai bun actor în rol secundar. În 1986, apare ?i în episodul ”The Insurance Man” din seria de televiziune ”Screen Two”, dar prime?te ?i un rol în produc?ia britanico-franceză ”Nanou”.

În 1987, prime?te rolul principal în filmul lui Philip Kaufman, ”The Unbearable Lightness of Being” (1988), după romanul lui Milan Kundera, în care joacă alături de Lena Olin ?i de Juliette Binoche.

Urmează interpretarea remarcabilă a personajului Christy Brown, din filmul ”My Left Foot” (regia Jim Sheridan, 1989), care i-a adus actorului numeroase premii, printre care premiul BAFTA, dar ?i primul Oscar din carieră, pentru cel mai bun actor în rol principal.

Interpretare autentică

Daniel Day-Lewis este cunoscut pentru faptul că î?i însu?e?te rolurile în care joacă pe toată perioada filmărilor, în via?a sa de zi cu zi, nu numai pe platourile de filmare. Pur şi simplu, atâta timp cât lucra la un rol, refuza să îl părăsească, îl trăia şi în afara filmărilor.

Astfel, pentru rolul din filmul „The Unbearable Lightness of Being” a învă?at limba cehă ?i a rămas în pielea personajului timp de opt luni, cât au durat filmările.

De asemenea, pentru o interpretare cât mai autentică a personajului Christy Brown din ”My Left Foot” (1989) – scriitorul şi pictorul născut cu paralizie cerebrală şi capabil să-şi mişte doar piciorul stâng -, actorul a vrut să trăiască efectiv via?a unei persoane paralizate, deplasându-se într-un scaun cu rotile chiar ?i în afara filmărilor, solicitând pentru aceasta ajutorul membrilor echipei de filmare. Aceştia s-au văzut nevoiţi să îl care peste cabluri, cu tot cu scaun, şi să îl hrănească pe actor cu linguriţa. Day-Lewis a motivat că doreşte să experimenteze toate frustrările şi reacţiile legate de viaţa unei persoane imobilizate, să înţeleagă trăirile acestora.

Pentru rolul din „Gangs of New York“, a ascultat muzica lui Eminem ca să intre în pielea personajului „Bill Măcelarul”. Mai mult, a angajat un măcelar londonez care să îl înveţe meserie, apoi nişte circari care să îl înveţe cum să arunce cuţite. Pe toată durata filmărilor, şi-a păstrat accentul de New York, indiferent dacă era pe platou sau în „viaţa reală”.

Iar atunci când l-a interpretat pe Gerry Conlon în filmul „In the Name of the Father”, acesta fiind un prizonier acuzat pe nedrept, a trăit ca un prizonier o lungă perioadă de timp: a mâncat doar mâncare de închisoare (şi a slăbit foarte mult), a petrecut câteva ore pe zi într-o celulă reală, a cerut să fie interogat de poliţişti adevăraţi, iar membrilor echipei le-a cerut să îi vorbească urât şi să arunce cu apă rece pe el, în timpul filmărilor.

Seriozitate, versatilitate, talent

Tocmai această seriozitate, această pregătire temeinică pentru roluri, i-au asigurat succesul, sunt de părere specialiştii. Daniel Day-Lewis a luat mereu pauze destul de lungi între filme, pentru a se dedica apoi în întregime unui nou rol. Versatilitatea sa şi intensitatea cu care a intrat în pielea personajelor i-au adus respectul în branşă, succesul la public şi numeroasele premii.

„Nu dezmembrez părţile componente ale unui personaj, le lucrez şi apoi le asamblez la loc cu şuruburi şi gata rolul“, spunea Day-Lewis în 2012, discutând despre „Lincoln“. „Încerc să permit lucrurilor să se întâmple încet, de-a lungul unei perioade de timp mai lungi, iar dacă sunt norocos, încep să aud o voce care mă ghidează.“ „Lucrez într-un anumit fel şi nu am simţit niciodată nevoia de a-l explica sau de a mă scuza pentru asta“, mai spunea actorul, potrivit The Independent.
Nu în ultimul rând, cu toate că este unul dintre cei mai doriţi actori de la Hollywood, Daniel Day-Lewis este printre cei mai selectivi şi pretenţioşi actori din lume, aşteptând ani întregi pentru a accepta un nou proiect. De exemplu, între anii 1998 şi 2010, a acceptat să joace în doar cinci filme. După ce în 1997 a apărut în „The Boxer“, a dispărut de pe marele ecran vreme de cinci ani, până când Martin Scorsese l-a convins să se întoarcă pentru „Gangs of New York“. În perioada în care s-a ţinut departe de lumina reflectoarelor, potrivit mai multor relatări din presa străină, artistul ar fi confecţionat încălţăminte în Italia. Într-un interviu pentru „The Guardian“, actorul spunea: „Pur şi simplu nu am mai vrut să mă implic în filme, voiam să fiu departe de toate, aveam nevoie de puţină linişte.“

Familia şi viaţa personală

Tot în căutarea liniştii, s-a mutat înapoi în Marea Britanie, după ce a văzut în ce fel în afectează faima şi presiunea de la Hollywood. După succesul din filmul ”My Left Foot”, a vrut să revină la teatru, şi a acceptat să îl joace pe Hamlet, la Teatrul Na?ional din Londra, în 1989. Într-o seară, însă, în timpul spectacolului, chiar la scena unde apare stafia tatălui, Daniel Day-Lewis a izbucnit în plâns şi a făcut o adevărată criză, fără să îl poată calma cineva. Un alt actor a dus rolul şi spectacolul până la capăt, iar Day-Lewis nu a mai urcat de atunci pe scena vreunui teatru. Mai târziu, a susţinut că văzuse fantoma propriului tată, iar asta declanşase criza.

A revenit, totuşi, pe platourile de filmare şi a intrat în rolul pe care românii îl cunosc cel mai bine, probabil – ”The Last of the Mohicans” (1992). Acesta a fost urmat, la doar un an, de pelicula ”In the Name of the Father” (regia Jim Sheridan, 1993), care i-a adus o nouă nominalizare la premiile Oscar.

Următoarele două produc?ii în care a jucat s-au bucurat de un succes comercial remarcabil. Este vorba despre: ”The Age of Innocence” (regia Martin Scorsese, 1993) ?i ”The Crucible” (regia Nicholas Hytner, 1996).

„The Crucible” era bazat pe o piesă de Arthur Miller, iar în timpul filmărilor, actorul a cunoscut-o pe fiica dramaturgului, Rebecca Miller. Aceasta i-a devenit soţie în 1996 ?i au împreună doi copii, pe Ronan Cal Day-Lewis (născut în 1998) ?i pe Cashel Blake Day-Lewis (2002). Familia trăieşte în Irlanda, unde şi-a găsit în sfârşit liniştea.

Actorul mai are un fiu mai mare, pe Gabriel Kane Day-Lewis, născut în 1995. Mama acestuia este actri?a Isabelle Adjani, care a avut o relaţie cu Daniel Day-Lewis timp de şase ani.

În cadrul unei ceremonii care a avut loc în noiembrie 2014, la Palatul Buckingham, Sir Daniel Day-Lewis a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic, de către Prinţul William.

 

Filmografie

„Sunday Bloody Sunday” (1971)

„Gandhi” (1982)

„The Bounty” (1984)

„My Beautiful Laundrette” (1985)

„A Room with a View” (1985)

„Nanou” (1986)

„The Unbearable Lightness of Being” (1988)

„Stars and Bars” (1988)

„Eversmile, New Jersey” (1989)

„My Left Foot” (1989)

„The Last of the Mohicans” (1992)

„The Age of Innocence” (1993)

„In the Name of the Father” (1993)

„The Crucible” (1996)

„The Boxer” (1997)

„Gangs of New York” (2002)

„The Ballad of Jack and Rose” (2005)

„There Will Be Blood” (2007)

„Nine” (2009)

„Lincoln” (2012)

„Phantom Thread” (2017)


Publicitate

Postaţi un comentariu