Clujul urbanistic: o moştenire de nota 10 adusă azi la nota 5

Arhitectul Szabolcs Istvan Guttmann, preşedintele filialei Transilvania a Ordinului Arhitecţilor din România/ Foto: Dan Bodea.

Arhitectul Szabolcs Istvan Guttmann, preşedintele filialei Transilvania a Ordinului Arhitecţilor din România vorbește despre felul în care s-a dezvoltat Clujul în ultimii ani, dar și despre cele mai reprezentative diferențe dintre Orașul Comoară și Sibiu, fosta Capitală Culturală Europeană în 2007.

Rep: Dle Guttmann, cum aţi caracteriza Clujul din punct de vedere urbanistic?

Szabolcs Guttmann: Ar trebui disecat în mai multe. Despre asta s-a mai vorbit, discutat şi scris destul de multe, de multe ori pe marginea unui proiect urbanistic general care ar trebui să vizeze următorii, să zicem zece ani; în ce direcţie se dezvoltă oraşul, să facă concluzia celor zece ani care au trecut şi să vedem în ce măsură ultimul proiect urbanistic general a fost benefic pentru oraş şi dacă s-a ţinut cont de el. Carenţe s-au văzut clar că există şi acestea erau pe parcursul acestor 25 de ani, în funcţie de aceste proiecte urbanistice generale, respectiv în funcţie, să zicem, de interesul direct al celor care au vrut să construiască. Şi o să vă dau câteva exemple. În anii `90 a fost o problemă, nu prea s-a ţinut cont de posibilităţile reale; noul proiect urbanistic presupunea că o să fie un oraş plin cu vile şi că o să vină un capitalism foarte bogat pe capul locuitorilor. În mod real nu s-a întâmplat acest lucru şi din cauza asta vedem că o idee de parcelare mai generoasă până la urmă s-a ales, cu finalul anilor `90, spre a face pe aceste parcele chiar blocuri de mai multe familii. Şi asta a dat peste cap orice logică normală de dezvoltare. După 2000 am asistat la o altă problemă foarte serioasă: oraşul nu a mai prea avut terenuri pe care să facă logistică de dezvoltare şi asta iar a dus la nişte probleme pe care le simţim până astăzi. Adică, în loc să se dezvolte cartiere cu infrastructură prealabilă, s-a continuat înghesuirea celor existente, pe baza unor retrocedări de terenuri, între blocurile deja făcute în anii `80, iar proiectele mari care s-au făcut, practic după 2007, au eşuat tot financiar. Deci, unde aveam speranţa că oraşul se dezvoltă coerent, cu noi cartiere, aceste noi cartiere încă sunt în faşă, pe hârtie, şi se văd foarte ceţos în viitor, dacă chiar este necesară această dezvoltare în viziunea în care locuitorii oraşului scad numeric. Deci, aceste sincope, în ansamblu, ne arată că lucrurile nu merg coerent, nu numai în Cluj, ci, din păcate, în toată ţara. Iar o dezvoltare care a existat, să zicem la sfârşitul secolului 19, început de secol 20 sau în socialism, când s-a făcut prima dată infrastructura şi apoi s-a dezvoltat urbanistic, după `90 din păcate nu mai vedem ca o logistică elementară a dezvoltării urbane. Atunci, putem spune că ce urmează ar fi să se reabiliteze problemele care au fost acumulate, iar această reabilitare înseamnă o regândire a funcţiunilor urbane, fiindcă, aşa cum vedem acum, e o înghesuială supralicitată, chiar şi la periferie, unde a fost lăsată o dezvoltare haotică şi fără control. Iar circulaţia în interiorul oraşului -şi datorită acestor dezvoltări- a ajuns să fie necontrolată şi zi de zi o să simţim că va fi tot mai rău, cel puţin în orele de vârf. Acest lucru probabil că necesită de urgenţă o schimbare strategică, de liniştire a traficului, de a revedea dacă cel puţin zonele care au fost bine gândite iniţial să redobândească calitatea urbei –să zicem- cum a fost. Asta ar fi în centrul istoric, zonele care au fost gândite bine şi în perioada socialistă, conexiunile între cartiere etc.

Rep: Acum se mai poate face ceva concret, în condiţiile în care mă gândesc că nu pot fi demolate construcţiile deja existente?

S.G: Sigur, tot timpul se poate face, totul depinde dacă dorim să facem pasul într-o direcţie. Odată şi odată trebuie stopat, adică atunci când e un organism bolnav, măcar să nu se perpetueze problema. Doi: ca într-un organism bolnav, suntem mult mai atenţi ce mănâncă acel bolnav. Dacă extrapolezi mâncarea cu traficul maşinilor pe arterele pe care le avem, atunci ar trebui să fim mult mai atenţi şi să lăsăm să circule numai ceea ce este important, asta ar însemna mijlocul de transport în comun, pietoni, biciclişti şi abia ce rămâne pentru patru roţi la cei care doresc neapărat să se deplaseze cu maşina proprie. Taximetrele de asemenea. Şi pompierii şi salvarea ar avea căi eliberate, cel puţin pe o bandă. Altfel nici nu putem să ne gândim că oraşul funcţionează în acest sistem.

„Noul proiect urbanistic general face o reglementare foarte amănunțită pentru tot orașul. Important e să se țină seama de acest document,   să fie acceptat și avizat cât mai repede,   fiindcă de doi ani așteptăm să intre în rol”,   a spus Szabolcs Istvan Guttmann. / Foto: Dan Bodea

„Noul proiect urbanistic general face o reglementare foarte amănunțită pentru tot orașul. Important e să se țină seama de acest document, să fie acceptat și avizat cât mai repede, fiindcă de doi ani așteptăm să intre în rol”, a spus Szabolcs Istvan Guttmann. / Foto: Dan Bodea

 Rep: Dezvoltarea blocurilor, a caselor, a zonelor locuite, în ce direcţie credeţi că ar trebui să se realizeze?

S. G: Noul proiect urbanistic general face o reglementare foarte amănunţită pentru tot oraşul. Important ar fi să se ţină seama de acest document, să fie acceptat şi avizat cât mai repede, fiindcă de doi ani aşteptăm să intre în rol. Iar asta ar însemna să ne gândim că dacă există o strategie pe 10 ani –unde e teren pentru blocuri să fie pentru blocuri, unde e pentru locuinţe mici să fie pentru locuinţe mici şi să nu se facă mixaj aleatoriu- dacă se ţine de această regulă, ceea ce mai lipseşte va fi acele politici urbane pe 4-4 ani, când sunt alegeri şi când se schimbă o direcţie politică, să ştie ce urmează după această idee de dezvoltare. Dacă nu se fac aceste tronsonări pe 4-4 ani, practic după 10 ani o să vedem că degeaba există un proiect bine gândit, că dacă nu a fost segmentat rămâne neutilizat şi nepus în practică.

Rep: Acest nou PUG pare în regulă din punctul dvs de vedere?

S.G: Da, sigur, s-a dezbătut de mai multe ori şi este clar un pas imens spre o reglementare urbanistică. Dar, încă o dată, una este partea profesională, strategică pe 10 ani, şi alta e cum se pune în operă, dacă se fac acele proiecte urbanistice zonale şi politicile urbane cu care să poţi urmări acest fenomen.

Rep: Aţi fost arhitectul şef la Sibiu, faceţi o comparaţie între Cluj şi Sibiu din punct de vedere urbanistic? Stă mai bine Sibiul?

S.G: Sunt alte gabarite. Un oraş e de 180.000 de locuitori, celălalt e la 360.000, adică dublu, plus studenţii. Deci, sunt alte probleme, altă dezvoltare, alte specificităţi. Ceea ce însă putem compara –unde e clar că Sibiul a reuşit şi Clujul nu- e liniştirea traficului în centrul istoric. În Sibiu a dat roade şi chiar a fost practic condiţia pentru un oraş Capitală Culturală Europeană, fiindcă altfel străzile, pieţele, nu puteau să primească evenimente culturale în 2007, dacă nu era o strategie coerentă pusă în practică pe o suprafaţă mult mai intensă decât astăzi în Cluj. Şi, încă o dată, Sibiul, care e numai jumătate ca dimensiune şi ca număr de locuitori, dacă am face matematic, ar trebui să ne simţim confortabil în Cluj dacă am avea cam de două ori cât Sibiul spaţiu urban destinat pietonilor şi pentru activităţi urbane care să ne placă.

Rep: Îi daţi o notă Clujului din punct de vedere urbanistic, pe o scală de la 1 la  10?

S.G: E foarte relativ… Dacă dăm pentru istoria arhitecturii, poate să primească 10, fiindcă are foarte multe valori. Dacă discutăm cum punem în valoare aceste moşteniri extraordinare, atunci probabil că greu trecem de nota 5.


Publicitate

Postaţi un comentariu