Clujul deţine cel mai performant supercomputer din ţară cu care pot fi prevenite dezastrele

LIDAR - Sistem de teledecție laser mobil

Clujul deţine, prin UBB, prin Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului şi alte şapte facultăţi partenere, cel mai performant computer existent în România, cel puţin în mediul academic. Directorul proiectului prin care, printre altele, a fost achiziţionat şi supercomputerul, prof. dr. ing. Alexandru Ozunu, decanul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Mediului, ne-a explicat că e vorba de un proiect privind dezvoltarea infrastructurii de cercetare pentru managementul dezastrelor, bazat pe calcul de înaltă performanţă. Obiectivul proiectului -în valoare totală de aproape 3 milioane de euro, din care 1, 2 milioane au fost pentru supercomputer, din fonduri europene- îl constituie „creşterea capacităţii de cercetare-dezvoltare a UBB prin dezvoltarea Centrului de Cercetări pentru Managementul Dezastrelor bazat pe calcul de înaltă performanţă (MADECIP)”. Obiective specifice sunt „înfiinţarea şi dotarea cu echipamente a opt laboratoare de cercetare şi modernizarea şi dotarea a nouă laboratoare/centre de cercetare ca entităţi ale reţelei interdisciplinare de cercetare din cadrul MADECIP” şi „angajarea a patru tineri cercetători şi atragerea de specialişti din ţară şi străinătate prin dezvoltarea de proiect internaţionale”.

Supercomputerul şi sistemul LIDAR

În cadrul proiectului a fost achiziţionat supercomputerul, un „sistem de calcul de înaltă performanţă aflat în topul clasamentului între instituţiile de cercetare naţionale din punct de vedere a infrastructurii de calcul”. De asemenea, a fost achiziţionat şi un sistem de teledetecţie laser mobil, care reprezintă „cea mai avansată tehnologie pentru sondarea atmosferei pe verticală, fiind capabil să producă măsurători continue pentru caracterizarea pe verticală a atmosferei şi să ofere profile bidimensionale (în evoluţie temporală) ale proprietăţilor acesteia”. Datele respective permit detecţia şi cartografierea parametrilor cheie ai calităţii aerului, precum particulele foarte fine de aerosoli care sunt considerate trasori ai maselor de aer poluat.

Alexandru Ozunu a trecut în revistă o parte din aplicaţiile în care poate fi folosit supercomputerul :”Dacă ne gândim că trebuie să facem planuri de evacuare pentru oraşe mari, atunci ne vom confrunta cu sisteme complexe de variabile. Pe acest supercomputer se pot rula programe ce necesită capacităţi mari de calcul. În afară de computer ca structură, noi am achiziţionat şi o bază mare de aplicaţii informatice. Suntem interesaţi ca pe această structură de calcul să putem să rulăm aplicaţii informatice specifice şi acoperitoare pentru mai multe domenii de cercetare din UBB. A fost dezvoltată o aplicaţie pentru răspuns la dezastre care stă la baza funcţionării Centrului Operaţional. Comunicaţiile de date sunt asigurate atât prin internet cât şi prin satelit. Ne conectăm cu diverse puncte din ţară care ne vor transmite date despre inundaţii, de exemplu, cantităţi de precipitaţii, debite de ape etc. Avem şi un sistem de teledetecţie laser cu care putem face investigaţii până în troposferă, 12 km. De exemplu, putem să vedem care este efectul incendiilor de pădure asupra calităţii atmosferei sau care este contribuţia unor activităţi industriale cu emisii în atmoaferă asupra schimbărilor climatice. Supercomputerul este dedicat să lucreze în sisteme foarte complexe de modele matematice, fizice, chimice şi chiar sociale. Obiectivul major este de a crea un sistem complex de luarea deciziilor în special în cazul problemelor de mediu”.

El a mai spus că supercomputerul poate fi folosit în foarte multe alte domenii, inclusiv în prevenirea terorismului de mediu şi în diminuarea consecinţelor lui.

„Vrem, de exemplu, să vedem ce se va întâmpla cu schimbările climatice, cu variaţia pânzei de apă freatică. Putem prognoza ce va fi peste 50 de ani cu apa din pânza freatică. Putem estima câtă apă consumăm public, cum să eficientizăm, să reducem, cum să intervenim. Alt exemplu este legat de evaluarea inundabilităţii în zonele de risc, astfel încât să putem identifica cele mai bune decizii din punct de vedere al dezvoltării teritoriale (extinderea unor zone rezidenţiale sau dezvoltarea agriculturii). Pot fi create sisteme adecvate de protecţie la inundaţii prin obţinerea unor soluţii corespunzătoare pentru construcţiile hidrotehnice necesare. Introducând datele istorice, putem să facem previziuni. Un alt exemplu este cazul

dezastrelor tehnologice, cum a fost cel de la Fukushima. Se poate face prevenire. Acest supercomputer, prin analizele care pot fi realizate cu ajutorul lui –prin rularea modelelor fizico-matematice cu ajutorul cărora reproducem diferite scenarii- putem să stabilim elemente importante pentru prevenire. E exact ca la o boală, dacă previi e foarte uşor să tratezi. Putem să facem planuri de urgenţă detaliate şi acoperitoare, putem să creăm o bază de date, de fapt un atlas de planuri de urgenţă, o multitudine de hărţi de risc, de situaţii, fiindcă orice parametru pe care îl variezi creează o situaţie nouă. Cu acest computer putem să perfecţionăm aceste planuri de urgenţă. Toţi parametrii sunt introduşi în supercomputer şi imediat fluxul de informaţii se duce spre situaţia cea mai apropiată de realitate şi descoperi planul de urgenţă corect”.

Riscurile de dezastru din Transilvania

Alexandru Ozunu a vorbit şi de riscurile la dezastru existente în zona Clujului şi a Transilvaniei: „Sunt mai multe tipuri. Cele mai importante pe care le avem în Transilvania sunt cele naturale, în special alunecările de teren şi inundaţiile. Mai amintim incendiile de pădure, care probabil că se vor intensifica odată cu modificările climatice. Din perspectiva dezastrelor tehnologice cele mai importante sunt legate de riscurile industriale majore ce implică substanţe periculoase. Utilizarea supercomputerului ne permite analiza combinată a influenţei hazardurilor naturale asupra amplasamentelor industriale cu riscuri de accidente tehnologice. De exemplu, o alunecare de teren la o conductă majoră de gaze care alimentează Clujul, iarna, la minus 20 de grade, duce la consecinţe grave asupra întregii populaţii din oraş. Alt exemplu este cazul accidentului cu cianuri de la Baia Mare, care a avut consecinţe majore mediatice globale, ceea ce a şi dus la modificarea legislaţiei europene specifice. Un alt exemplu important pentru zona noastră este cel legat de existenţa terenurilor contaminate cu substanţe periculoase, în urma activităţilor industriale istorice. Avem cel puţin 24 de zone în care au avut loc activităţi miniere şi care sunt contaminate în special cu metale grele, deosebit de periculoase pentru sănătatea populaţiei. Lista exemplelor poate continua”.

În cadrul proiectului, parteneri sunt cele 8 facultăţi din cadrul UBB –ştiinţa şi ingineria mediului, matematică şi informatică, ştiinţe politice, administrative şi comunicare, geografia, chimia, fizica, biologia şi geologia- dar se vor alătura şi alte instituţii din ţară şi străinătate.

„E nevoie de echipe interdisciplinare, multidisciplinare, cu o abordare integrată de cercetare, aşa cum avem în obiectivul principal al cercetărilor care se vor desfăşura în institutul nou creat în care funcţionează acest supercomputer, care e doar un început”, a mai spus Alexandru Ozunu.

Distribuie:

Postaţi un comentariu