„Casa cu lacăt”, un film necesar

La aproape fiecare ediție a Festivalului Internațional de Film, în experiența mea personală, a existat o „surpriză” . Un film de cele mai multe ori necunoscut, făcut cu mijloace precare sau un film cu mesaj puternic, dar de cele mai multe ori nu cap de afiș.

De data aceasta, TIFF oferă un film-lecție, care ar putea fi predat la școală. Nu la școala de film, ci la orele de educație civică. Și-n universități, la facultățile de drept. „Casa cu lacăt” a avut premiera duminică, 2 iunie, la Cinema Victoria. A rulat cu casa închisă, deși, așa cum au mărturisit realizatorii, filmul a fost respins de la finanțare de către CNC, pe motiv că „un astfel de film nu va aduce în sălile de cinematograf niciun câine cu o pungă de popcorn la gât.”
Filmul, realizat de avocata Diana Ramona Gavra, conține o serie de interviuri cu personaje reale despre fapte reale. Unele personaje sunt participante la evenimentele prezentate în film, altele fiind persoane publice reprezentanți ai societății civile, care îi vorbesc publicului despre ce se întâmplă în film și dincolo de film.

Pe scurt, documentarul pornește de la un fapt real, denunțarea și condamnarea unui act de corupție petrecut la un liceu din Arad. Elevul Zoly anunță procuratura că o colegă a sa se pregătește să cumpere notele de la examenul de bacalaureat. Cazul este preluat de procurori, se instrumentează, Zoly este introdus în circuitul corupților ca să-i conducă la făptași, profesoara cu care se negociază mita este urmărită și, duminică seara, înainte de ziua începerii examenului, se produce flagrantul. Se descoperă că inspectorul adjunct capul acelei rețele, care încasa cam 500 de euro de notă umflată, asta însemnând 1500 de euro de elev, pentru întreg bacalaureatul. Cazul este judecat, acuzații sunt condamnați, inspectorul ia 3 ani cu executare iar profesoara-intermediar, doi ani de închisoare cu suspendare și interzicerea dreptului de a profesa timp de doi ani.

Interesant, șocant chiar, este ultimul interviu în care profesoara acuzată vorbește despre sentință. O consideră nedreaptă, nu se simte vinovată, nu reușește să interiorizeze nimic din ce i s-a întâmplat. Între elevul Zoly, cel care a denunțat cazul și a colaborat cu justiția, și profesoara lui se vede imensa prăpastie. Aceeași prăpastie îl despare și de profesorii care refuză să vorbească despre ce se întâmplă, despre corupția la bacalaureat, Deși ei erau folosiți pentru treaba murdară. Ei tac.

Analiști, filosofi, istorici, procurori și judecători, vorbesc apoi despre cum se poate rezolva sau măcar explica fenomenul corupției, de ce și cum am ajuns aici.
Personajele sunt autentice, vorbesc convingător, iar cazul și argumentele sunt relevante. Filmul nu plictisește, chiar crud pe alocuri, te trezește. Fără a fi tezist, explică pe un ton neutru, situații și evenimente din istoria noastră recentă care necesitau explicații. Cum sala de cinema, filmul, arta, n-au fost niciodată desprinse de realitatea lumii în care există, de ce ar fi acum?

Fără a se prezenta ca o capodoperă din punct de vedere artistic, nu vă așteptați la delicii estetice pe care nici nu vi le promite, filmul Dianei Gavra face ceva necesar – reușește să pună reflectoarele pe un fenomen grav, corupția. Îl prezintă, îl analizează și îl pune în context, în raport cu istoria mentalităților, cu sistemul de educație și de justiție.
Judecătorul Cristi Danileț, judecătoarea Camelia Bogdan, procurorul Gavra, profesorul Mihai Maci, politologul Cristian Pârvulescu și elevul Zoli realizează, în această docu-dramă, o imagine mai clară despre ceea ce trăim decât sute de ore de dezbateri la tv. Merită văzut și merită difuzat în rândul elevilor, pentru că ei, asemeni lui Zoly, pot lupta în viitor cu acest flagel, mult mai eficient decât au făcut-o generațiile mai în vârstă. „De la fanarioți ni se trage”, se spune în film, „corupția e obicei tribal”, sau „lipsa de încredere în instituții naște corupție” iar în timp ce se derulează filmul, spectatorul își formulează propria lui opinie despre asta.

PS: Un moment de reală emoție la premieră s-a creat când a fost identificat în sală, printre spectatori, chiar eroul din film, elevul care a denunțat fapta de corupție. Zoly a primit aplauzele frenetice ale sălii. Poate primele de când s-a hotărât să riște ura, furia sau răzbunarea celor din jur.

Postaţi un comentariu