Arhitectul Klaus Birthler, despre cum se profilează noul cartier Sopor al Clujului: „În trecut, locurile de muncă se bazau pe mușchi, acum pe creiere, iar în viitor se vor baza pe inimă”

Despre construirea unui nou cartier al Clujului se vorbește din vara anului trecut. Consiliul Local a decis în  decembrie să organizeze concursul pentru noul PUZ Sopor pe o suprafață de aproximativ 240 de hectare. Iar în 31 ianuarie a avut loc prima dezbatere pe acest subiect. Fostul arhitect-şef al Reghinului, Klaus Birthler,  responsabil pentru elaborarea temei, ne-a acordat un interviu pentru Transilvania Reporter, despre ce se dorește de la noua extindere și cum se poate realiza ea în cele mai bune și corecte condiții.

Klaus Birthler  s-a născut la Reghin. A studiat arhitectura la  Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca. În timpul studenției primește distincția de „Studentul Anului” oferită de Voluntari pentru Idei și Proiecte și o bursă de studii la Hochschule für Bildende Künste Hamburg din partea asociației Copernicus- Hamburg. În 2009 se reîntoarce în orașul natal și înființează biroul individual de arhitectură. Klaus a luat această decizie cu gândul la bunicul lui care după război, deși se îndrăgostise de o tânără farmacistă din Budapesta, s-a întors la Reghin „pentru că acolo unde ai rădăcinile, acolo trebuie să ai și inima”.

În 2016 este consilier al secretarului de stat pentru patrimoniu, în Ministerul Culturii. În perioada 2017-2018  este arhitect șef al Municipiului Reghin. L-am întâlnit în vara anului 2018, când, dezamăgit  că nu se aplicau ideile și exigențele sale în disciplinarea construirii și protejării patrimoniului în oraș, Klaus hotărâse să-și dea demisia din funcția de arhitect șef. Crede că arhitectura și patrimoniul arhitectural al unei țări sunt esențiale pentru identitatea ei.

Domnule Birthler, arhitectura urbană din România este plină de minusuri, și prea puține plusuri. Trecutul poate fi greu schimbat, dar sunt posibile exemple de bune practici pentru viitor. Care sunt cele mai mari provocări în cazul proiectul Sopor, noua extensie preconizată pentru orașul Cluj?

Atât Clujul cât și majoritatea orașelor se confruntă cu un așa-numit ”urbanism agricol”. Recunoaștem acest fenomen atunci când clădirile se amplasează  pe terenul având  vechile limite agricole, străzi private subdimensionate pentru intervenția pompierilor, lipsa spațiilor verzi și lipsa funcțiunilor complementare locuirii. Acest fenomen a putut crește mai ales atunci când s-au întâlnit toleranțele investitorilor, ale funcționarilor publici și al profesioniștilor.

Din experiența mea ca funcționar public, unul din cele mai frecvente motive pentru ”urbanismul agricol” au fost lipsa de bună colaborare între vecini, fiecare dintre aceștia afirmând pe rând „nu știu cine e vecinul și nu vreau să mă complic cu el” și atunci  zona de studiu a PUZ s-a limitat din păcate în general la o parcelă agricolă fără a gândi imaginea de ansamblu.

Deci cea mai mare provocare pare să fie cea de a colabora cu vecinii, de a face asociații funciare pentru implementarea conceptului câștigător. Cea mai mare parte a terenului este în domeniu privat.

În alte state asociațiile funciare sunt o practică curentă iar noi va trebui poate să inventăm roata noastră adaptată la legislația noastră.

În primul rând, sunt acest tip de  cartiere o necesitate și o soluție?

Prețurile imobilelor  arată că există o cerere pe piață. Diferența dintre cartierul pe care ni-l dorim, față de majoritatea noilor cartiere este în primul rând calitatea vieții prin utilizarea judicioasă a teritoriului, spații verzi și spații publice de bună calitatea și funcțiuni complementare locuirii.

Care sunt principiile de la care porniți, cum considerați că ar trebui să arate acest nou cartier?

Avem unele principii care ne aduc mai întâi în normalitate:

  1. Faptul că  autoritatea publică locală inițiază planificarea urbană. Până de curând multe autorități publice se temeau să își exercite rolul de inițiator în planificare urbană pe terenuri private de teama că ar putea fi interpretate de către curtea de conturi ca o investiție în proprietate privată. Acest mit însă a fost spulberat. Costul planificării este infirm față de costul implementării sau costul exploatării iar calitatea planificării poate influența aceste costuri. Știm cât de importantă este cheltuirea judicioasă a banului public ceea ce nu ar trebui decis de o inițiativă pentru un singur interes privat ci mai degrabă de un grup de inițiative private care până la urmă devin o vecinătate cu un interes comun sau public.
  2. Metoda de achiziție a serviciului de planificare urbană este prin concurs de urbanism. Concursurile au avantajul față de licitație sau atribuire directă că aduc cele mai luminate minți cu cele mai bune soluții. Concursurile sunt și ocazii de afirmare a specialiștilor într-o competiție internațională. Sunt de părere că majoritatea achizițiilor publice de proiectare ar trebui realizate prin concurs.

Avem însă și principii care ar trebui să ne plaseze mai departe decât în contemporaneitate. Noul cartier ar trebui să răspundă și nevoilor următoarelor generații și atunci ne întrebăm care vor fi aceste nevoi.

Minouche Shafik, directoarea London School of Economics and Political Science indică într-un articol din anul 2018, o posibilă direcție a felului în care vom lucra: „În trecut, locurile de muncă se bazau pe mușchi, acum pe creiere iar în viitor se vor baza pe inimă”. Cum va răspunde noul fragment de oraș acestor clujeni din viitor? Știind că orașele își extrag resursele din natură, probabil că noul cartier va trebui să graviteze în jurul naturii, să fie sustenabile, să primeze omul înaintea mașinii, iar când vorbim de deplasări pietonale spațiul public necesită o conformare aparte.

Noi am mai discutat despre tendințele în arhitectură și urbanism și erați foarte dezamăgit de ce se întâmpla la Reghin, de exemplu. Motiv pentru care ați și părăsit funcția de arhitect șef.  În cazul acestui proiect care vor fi legăturile lui organice cu orașul? Va fi o aglomerare urbană în plus, un adaos oarecare sau un cartier parte din urbe? Cum se face conectarea aceasta, este posibilă?

Conectarea cu orașul existent cred că este un aspect obligatoriu pentru calitatea propunerilor noului fragment de oraș. Avem elementele de mediu cum e râul Becaș și vegetația zonei umede dinspre nord-vest. Extinderea rețelei de spații verzi asigură coridoare de migrare a faunei ceea ce va influența calitatea spațiilor verzi.

Conectarea la rețeaua stradală existentă, încurajarea deplasărilor cu transportul în comun, a deplasările ciclo și pietonale sunt aspecte de asemenea foarte importante.

Nu pot fi asigurate aici chiar  toate nevoile de exemplu accesul la patrimoniul cultural a zonelor istorice protejate și la alte elemente identitare deja consacrate pentru Cluj-Napoca. Vorbim în noul cartier mai mult decât de suprafețe sau numere de etaje și anume de un caracter al locului iar soluția câștigătoare va trebui să ne transmită că acest caracter este bine stabilit și suficient de puternic.

Ce vă doriți de la acest plan? Cu ce așteptări porniți la drum?

Mă aștept ca proprietarii actuali ai terenurilor agricole să obțină o valorificare echitabilă a terenului, dezvoltatorii să aibă cel mai bun loc de investit iar viitorii locuitori să celebreze viața de cea mai bună calitate .Eu personal pornesc la drum cu speranța că am început un demers pe care demult încercam să îl implementez ca o practică curentă. Sper ca demersul de aici să poată să servească drept model de bună practică și pentru alte orașe.

Postaţi un comentariu