Academicieni clujeni pe o listă cu colaboratori ai Securității. Președintele Academiei neagă
Peste două sute de nume conține prima listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, informează Revista 22.
Printre numele pomenite pe listă se numără cele ale academicienilor clujeni Ioan-Aurel Pop – recent ales în fruntea Academiei – și Marius Porumb, istoric de artă. Potrivit sursei citate, care publică și facsimile, numele celor doi figurează pe un tabel întocmit în 13.05.1985, de UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti. Tabelul conţine numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată.
Deocamdată, Ioan-Aurel Pop nu a putut fi contactat telefonic. Vom reveni cu reacția acestuia, de îndată ce va fi disponibil.
ACTUALIZARE 15:30. Într-un interviu acordat ziare.com, președintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, neagă faptul că ar fi colaborat cu Securitatea și spune că prezența lui pe acea listă se leagă cel mai probabil de o colaborare științifică avută cu coordontorul său de doctorat din acea perioadă.
“Nu stiu despre ce e vorba, modul de prezentare mi se pare insa insiduos, pentru ca da impresia ca aceia care apar acolo au fost colaboratori ai Securitatii, sub forma ei externa. Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nicio forma a Securitatii, nici interna, nici externa”, a spus istoricul Pop.
“Ce cred ca poate sa fie este rezultatul unui raport stiintific pe care l-am avut cu profesorul meu, academicianul Stefan Pascu, care era seful meu de catedra si coordonatorul de doctorat. Eu am intrat in catedra in 1984, dupa patru ani de stagiatura, asa era atunci, si am fost rugat, prin 1985, daca nu ma insel, pana spre 1987, din timp in timp, sa ii dau articole de popularizare a istoriei noastre, pentru ca domnia sa, care calatorea mult in Occident, poate sa mi le publice in Germania. Mi-a si precizat ca e vorba despre o revista a emigratiei romane sau asa ceva. Nu puteam sa refuz, era seful meu, dar nici nu aveam de gand sa refuz, pentru ca a publica, inainte de 1989, intr-o revista serioasa, chiar in strainatate, era aproape de neimaginat. Posibilitatile de publicare in reviste serioase, in afara celor de partid in care eu nu am scris niciodata, erau infime”, a spus Ioan Aurel Pop.
“Tocmai pentru ca el era liber sa calatoreasca si eu nu, nu am calatorit in strainatate, nici la o bursa in Germania nu m-au lasat sa ma duc, am fost doar la Budapesta, la Moscova o data si la Varna, intr-o vara, pe litoral. Asa era inchisoarea in care traiam cu totii. A da materiale de istorie de specialitatea mea, despre Stefan cel Mare, despre Mihai Viteazu era onorant si onorabil, am muncit mult la acele articole, stiind ca mi se publica in strainatate.
Am vazut ca in dreptul numelui meu scrie “NU”. Stiu, din ce am citit dupa 1989, ca aceasta directie se ocupa cu dezbinarea emigratiei romane, dar in momentul acela, cand profesroul Pascu mi-a cerut materiale de istorie si nu altceva, mi s-a parut onorant si onorabil”, a explicat Ioan Aurel Pop, pentru ziare.com.