A fost inaugurată Casa memorială Iuliu Maniu. O zi mai lungă decât veacul

Foto: Loránd Vakarcs

Iuliu Maniu a luptat pentru crearea statului român unitar, a înfiinţat universitatea românească din Cluj, a creat o administraţie românească în Transilvania şi peste 20 de colegii româneşti. A luptat pe front, a fost academician şi de trei ori prim-ministru. A murit ca un martir. La 100 de ani de la Unire, casa lui natală era într-o stare avansată de degradare, gata să se prăbușească. Statul a folosit-o aproape 70 de ani, dar n-a investit nimic în ea.

Revista Sinteza a publicat atunci, în prag de Centenar, un amplu reportaj despre starea în care se afla casa lui Iuliu Maniu atrăgând atenția asupra necesității salvării ei. În același timp, o publicație locală, Sălajul Pur și Simplu a construit o pagină specială destinată apelului pentru refacerea casei memoriale. Sute de oameni au făcut donații. Romsilva Sălaj a oferit lemnul necesar, o fabrică din Sighișoara țigla, și alte firme au donat materiale de construcții. Preotul Cristian Borz din Bădăcin s-a ocupat de întragul proiect de renovare și amenajare a casei memoriale. A perseverat, a insistat și s-a bucurat și pentru 10 lei când îi primea.

Refacerea casei a mers repede și astăzi, 12 octombrie, 2019, Casa Memorială Iuliu Maniu a fost inaugurată. Prietenii de peste timp, rudele, preoții și localnicii au venit cu sutele la eveniment. Au venit și primarii localităților din împrejurimi și din marile orașe din Transilvania, dar și politicieni actuali: Ludovic Orban, Rareș Bogdan și Dacian Cioloș.

Fotografii realizate de: Loránd Vakarcs

VLB_8642 VLB_8662 VLB_8665 VLB_8749 VLB10115 VLB10156 VLB10161 VLB_8639 VLB_8642 VLB_8614 VLB_8440 VLB_8465 VLB10006 VLB10038 VLB10101 VLB10108 VLB10336 VLB10011 VLB10037
<
>
Foto | Lorand Vakarcs

Sfinxul

Iuliu Maniu a fost ultima dată aici, în Bădăcin, în mai 1940. A stat pe banca de lângă goruni şi a tăcut. Din cauza acestor tăceri, acestor muţenii în care intra adesea, i s-a spus Sfinxul. „La Bădăcin”, obişnuia să spună el, „parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă.”

Astăzi nu este liniște în curtea de la Bădăcin, dar zumzetul mulțimii redă viață locului, după atâta vreme de pustiu.  Departe de platforma din fața casei, unde se țin discursurile, câțiva bătrâni stau pe bănci la soare și privesc câmpurile, așa cum îi plăcea și Sfinxului să facă.  Doamna Rozalia Bob are 82 de ani și a venit tocmai de la București, la volanul propriei mașini, pentru a fi aici, și să-și poată aduce și soțul. S-a născut la Șimleu, se simte de-a locului, și ani de zile și-a imaginat ziua în care poate intra pe poarta de la Bădăcin ca la Iuliu Maniu acasă.  L-a adus cu dânsa și pe soț, care se sprijină în baston. Domul Liviu Pop este verișor cu academicianul Burzo de la Academie care, de curând, i-a făcut pe banii lui o satuie lui Maniu, în Cluj. „Maniu a fost cel mai mare om politic și patriot, a fost corect, spune Liviu Pop. Alături de Coposu, ei au fost stâlpii politicii românești. Dacă ar mai fi și azi, măcar zece ca ei, ar fi tare bine.”

Pe băncuța de vis-a-vis o găsim pe stră-strănepoata lui Iuliu Maniu, Mirica Pop, născută Man. Este fiica preotului Simion Man, ultimul preot greco-catolic din Bădăcin, ramură din familia tatălui lui Maniu. Pe Simion Man ca și pe alți trei frați ai săi, Iuliu Maniu l-a ținut la școală.

„Am stat aici, cu tata, între 1940 și 1948, cât a fost preot, iar mama era învățătoare în sat. El a fost ultimul preot greco-catolic din Bădăcin. Dimineața la 8 începea slujba în capela casei de aici, pentru Sora Cecilia care se călugărise, apoi mergea în biserica mare  din sat și ținea liturghia. Știu de la tata dar și de la mama, că domnul Iuliu iubea foarte mult Bădăcinul. Era un om modest. Obișnuia,  spuneau părinții mei, să vină cu mașina până la Șimleu și de acolo pe jos până la Bădăcin.A făcut multe pentru bădăcineni”.

Mirica Sânziana Pop a fost profesor universitar de matematică, acum pensionară. A publicat o carte pe care a îngrijit-o, despre tatăl său, preotul Simion Pop. Conține scrisori, mărturii, articole, fotografii și un arbore genealogic, în care familia sa se întinde o ramură din Man latinizat Maniu.

Foto: Loránd Vakarcs

Când a aflat că se renovează casa, și-a adunat prietenele, s-au pregătit financiar, au făcut o călătorie la Șimleu, și cu acea ocazie au donat tot ce strânseseră, părintelui Borz. În plus, descendenta familiei a căutat toate obiectele care avuseseră legătură cu familia, inclusiv cărți, icoane, o mare parte din bibliotecă și le-a adus pentru muzeu.
„I-a fost greu părintelui Borz să ducă toată lucrarea aceasta la bun sfârșit, dar a reușit pentru că nu s-a descurajat. Dar și muncitorii au fost oameni buni, n-au plecat de la lucru nici când părintele mai întârzia cu plata pentru că nu avea bani. Dacă trăia, tata s-ar fi bucurat enorm să vadă ce s-a întâmplat astăzi aici”, ne mărturisește Mirica Pop, născută Man.
Obiectele din muzeu
Fiecare obiect din muzeu are o poveste a lui. „Biroul lui Iuliu Maniu l-am recuperat de la Primăria din Şimleu Silvaniei, dar înainte a fost şi pe la o cooperativă, vedeţi are marmura spartă, dar eu tot m-am bucurat să-l recuperez”, ne-a povestit preotul Cristian Borz când l-am vizitat prima dată.
„Unele obiecte mai erau prin casă, câteva sobe rotunde, din fontă, extraordinar de frumoase, care apar în fotografiile vremii, le-am identificat la şcoală. Între timp, am recuperat şi alte lucruri. Avem aici bastonul lui Maniu, cu care a fost arestat, a suferit un pic, a fost folosit între timp, dar are o poveste foarte interesantă. Un ofiţer politic al închisorii de la Sighet încerca, la sfârşitul anului 2007, să-l vândă pe piaţa neagră, împreună cu pălăria, o batistă şi un descălţător de cizme, o mariţă, cum i se spune pe la noi, făcut special în puşcărie de un deţinut pentru domnul Maniu. Un jurnalist din Sighet îl descoperă şi anunţă procuratura de la Cluj, care a început o anchetă penală. Întrebat fiind de ce nu le-a predat până atunci, el a spus că nu l-a întrebat nimeni. Mai mult, a cerut chirie pe ele, cinci lei pe zi, din 1947 şi până în 2007. Nu a primit, de bună seamă. În 2008, ele au ajuns la Bucureşti, de la Cluj-Napoca, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi abia în 2012 am reuşit să le aducem la Bădăcin. Obiectele au început să vină spre noi. Acum doi ani am primit un telefon din Baia Mare. Un domn, pe patul de moarte, i-a mărturisit preotului că are un covor din casa din Bădăcin şi vrea ca acest covor să ajungă înapoi la casa lui. Preotul m-a sunat şi m-am dus după el. Am mai recuperat un ceas, semnul de identitate cu care a luptat în primul război mondial, două batiste cu monogramă de la familia Boilă, câteva linguriţe şi ele cu monogramă, un potir inscripţionat, o faţă de masă şi ceva de care m-am bucurat mult: «Liturghierul» lui Timotei Cipariu, îmbrăcat în piele, care a aparţinut capelei din casa Maniu. Era la o bătrână din sat”, povesteşte preotul greco-catolic Cristian Borz, despre cum a recuperat obiectele expuse in Casa Memorială Iuliu Maniu, inaugurată astăzi, 12 octombrie.

Foto: Loránd Vakarcs

Foto: Loránd Vakarcs

„Şi dulapurile acelea au o poveste frumoasă. În 1910, doamna Clara Maniu le-a comandat unui meşter maghiar din Şimleu. Când au venit comuniştii, sora Cecilia îi spune meşterului să vină să ia de acolo mobila că e făcută de el şi poate comuniştii îi dau foc. Meşterul a luat-o la el în casă şi a păstrat-o în bune condiţii. După revoluţie, cineva i-a oferit nepotului acestuia 2.500 de euro pe ele, dar nepotul meşterului a zis: «nu, nu pot să le vând, au fost plătite o dată». Apoi a vrut să înapoieze dulapurile casei de unde le-au luat, dar casa era ocupată de Centrul pentru copii. Omul s-a dus la biserică şi i-a zis preotului de atunci să ia dulapurile înapoi. Preotul care nu avea unde să le pună a zis: «vinde-le şi dă-ne banii». «Nu pot» a zis iar omul, ele au fost plătite o dată! Aşa că le-a mai ţinut la el o vreme şi, când s-a ivit ocazia, să fie aduse în subsolul bisericii, la adăpost, le-a adus. Uf, cât mă bucur, a zis, că vor ajunge iar în casa lui Gyula bacsi (nenea Iuliu, în maghiară)!”. Unul dintre dulapuri nu mai are blatul de marmură. Nepotul n-a avut alte posibilităţi şi a făcut din ea cruce de mormânt mamei lui. „Şi Gyula bacsi ar fi dat-o pentru aşa ceva”, spune preotul de azi. Dulapurile sunt astăzi expuse într-una din odăile casei muzeu.

Istoria locului

În 1990, a fost făcut public Testamentul lui Iuliu Maniu, în care lăsa domeniul de la Bădăcin Episcopiei greco-catolice, cu dorinţa „ca el să fie folosit pentru instruirea şi educarea tinerilor”.

Dar casa şi domeniul rămân în proprietatea Consiliul Judeţean Sălaj. În 1998, foaia de proprietate cu nr 1702 din CF atestă faptul că statul român este încă proprietar pe imobilul „în întregime de la Iuliu Maniu” şi Căminul Spital cu Handicap Sever Bădăcin are drept de folosinţă gratuită pe 99 de ani a proprietăţii. În 1998 este reabilitat Iuliu Maniu, act care înlătură consecinţele condamnării. Tot atunci este anulată şi măsura confiscării averii. Abia în 2016 Biserica Greco-Catolică intră în posesia casei.

În toamna anului 2017,  Casa Memorială „Iuliu Maniu“ din Bădăcin este catalogată monument istoric memorial, înscris în Lista monumentelor istorice cu codul SJ-II-m-B-05012. Aceasta a fost construită în anul 1879 de către Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu și extinsă de Clara Maniu în 1930.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Iuliu Maniu (1873-1953) a fost cel mai important făuritor al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Începând din anul 1919, a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost preşedintele Partidului Naţional Român şi apoi al Partidului Naţional-Ţărănesc. În perioada interbelică a fost prim-ministru al României în trei guverne. Maniu a fost unul dintre artizanii loviturii de stat de la 23 august 1944 în urma căreia armata română a întors armele împotriva lui Hitler, a eliberat de sub ocupaţia maghiară Transilvania de Nord-Est, a eliberat de sub ocupaţia nazistă Ungaria, Cehoslovacia si o parte a Austriei şi a scurtat astfel al doilea război mondial cu 6 luni. Maniu este considerat un spirit democratic de referinţă, care s-a opus tuturor formelor de totalitarism din istoria României în secolul XX: dictatura regelui Carol al II-lea, guvernarea legionară, dictatura mareşalului Ion Antonescu şi dictatura comunistă. Fiind convins de sprijinul marilor democraţii occidentale şi de recunoaşterea meritelor României, Maniu a luptat împotriva instaurării regimului comunist în România. Alături de partidul său, a obţinut o victorie zdrobitoare în alegerile din anul 1946, dar comuniştii au fraudat grosolan alegerile, au inversat scorul şi s-au declarat învingători. Maniu a fost arestat în anul 1947 de autorităţile comuniste şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. A murit în penitenciarul politic de la Sighet în anul 1953, la 80 de ani.

3 Comentarii

  1. Am fost la festivitatile de inaugurare a Casei memoriale Iuliu Maniu din Badacin.
    O zi formidabila, organizare impecabila, personalitati culturale, stintifice si politice de inalta tinuta.
    I-mi exprim respectul si admiratia fata de parintele Cristian Borz, fata de oamenii locului si fata de Episcopia Greco- Catolica din Oradea care l-au sprijnit in desavarsirea acestei lucrari.

  2. Monica spune:

    Laudat fie Isus pentru ca ne-a mijlocit sa vedem salvata aceasta oaza de istorie care este Dealul Tarinei de la Badacin.Minunate lucruri a facut parintele Cristian Borz,iar noi,cei prezenti am admirat si am rememorat cine a fost Sfinxul de la Badacin.

Postaţi un comentariu