10 ani de IT în UE: „Fără aderare, IT-ul românesc ar fi fost la jumătate”

În anul 2006, compania de IT AROBS Transilvania Software avea o cifră de afaceri de aproximativ 2, 2 milioane de euro și avusese nevoie de mai bine de patru ani pentru a face faimosul „milion”. 10 ani mai târziu, compania de IT are o cifră de afaceri cu 975% mai mare. În bani, peste 23 de milioane de euro. Ce s-a întâmplat între timp? 10 ani în UE au însemnat pentru AROBS și în general pentru industria IT, o adevărată rampă de lansare spre o piață în care concurența este combustibilul progresului.

Voicu Oprean a pus bazele AROBS în anul 1998, când România abia descoperea tainele IT-ului.  El venea din SUA, unde lucrase ca programator, și făcea acest lucru în timp ce toți ceilalți colegi de breaslă plecau spre Occident. „Erau anii în care programatorii plecau din țară. Inclusiv unul dintre fondatorii AROBS a plecat din țară în 2000, după ce lucrase cu mine. A renunțat la un business care avea perspective și acum tot timpul se întreabă „cum ar fi fost”. Eu fusesem în America, m-am întors, o perioadă am avut un job și după șase luni mi-am zis că trebuie să fac altceva. Pornisem cu ideea unei aplicații de gestiune. Primul client a fost o firmă care vindea șuruburi, am făcut soluția, clientul a fost mulțumit, dar dacă mă gândesc ce era acea soluție față de ce facem acum, e o diferență ca de la cer la pământ. La acea vreme, IT-ul avea funcție de suport, fără inovația care există la momentul acesta. Mă gândeam atunci că nu voi ajunge să am o firmă precum cea la care am lucrat atunci în SUA. Ea făcea atunci vreo 3-5 milioane de dolari și au fost primii clienți”, explică antreprenorul clujean.

„Cum ai făcut primul milion?”

În orice business, primul mare țel este obținerea primului milion. De euro, sau de dolari. AROBS a început ca business în anii de dinaintea aderării. Ani plini de confuzie, așa cum își amintește Voicu Oprean și anii în care o plasă de siguranță era absolut necesară. „În 2007 ajunsesem să facem un milion de dolari, cifră de afaceri. Primul milion ne-a luat opt ani. Al doilea nu a mai contat așa mult.  Era o perioadă în care se tot căuta drumul. Era și perioada în care apăruse Țiriac și zicea că România intră în UE mult prea repede și de multe ori m-am întrebat dacă a fost așa. Cred că totuși a fost momentul potrivit și lucrurile, de la acel moment, au mers doar în sus, cel puțin pentru noi. Privind în urmă, în 2006, am încercat să ne securizăm businessul și am introdus un investitor în firmă. A intrat ca partener un fond de investiții finlandez, cu 10%, tocmai pentru că aveam acea nesiguranță. În 2015 am răscumpărat acțiunile cu un profit substanțial pentru investitor”, spune omul de afaceri.

Speranțele erau mari. Multe dintre ele erau legate de o relaxare a birocrației și de posibilitatea de a călători mai ușor, fără vize. Formalitățile vamale erau și ele problematice și produceau secvențe demne de o comedie. „Speram la deschidere și prezență pe hartă. Cred că asta este problema cea mai mare de care ne loveam: să fim localizați undeva. Acum, în momentul în care spui că faci parte din UE, lucrurile sunt mai ușoare. Evident că acum, când spui că suntem parte din UE dar nu suntem parte din Schengen, e o problemă. Un stat Schengen își asumă că nu are nevoie de viză de România. Indienii au nevoie de viză în România, dar pentru spațiul Schengen procedura este mai simplă. Pentru noi, o problemă era atunci să trimitem oamenii la viză. Țin minte când mergeam la viză la Sibiu, stăteai trei-patru ore, te întorceai, continuai lucrul și erai pe drumuri. Din programator, ajunsesem să fiu șofer. Plimbam pașapoarte și mă plimbam pe mine. Înainte de aderare era şi o problemă care ținea de vămi. Unul dintre primele produse, era Optimal, și aduceam terminalele cu sacoșa sau cumpăram licențe software pe CD și trebuia să facem intrarea în țară prin dispoziție vamală. Lumea nu mai ține minte, acum au dispărut. Când exportam software, trebuia trimisă o justificare fizică pentru vamă. Lucrurile s-au schimbat extraordinar și există legislație. Trimiteam o dischetă goală, fără nimic pe ea, o exportam în țara clientului și unii se întrebau ce e cu ea, pentru că oricum informația se trimitea prin internet, dar statul avea nevoie de astfel de justificări”, își amintește Voicu Oprean.

Lumea de după aderare

După aderare, AROBS a intrat pe piața de management al flotelor auto din Ungaria, cu soluția TrackGPS, iar în urmă cu doi ani, a început să vândă în țările nordice soluția RateWizz, de distribuție a camerelor de hotel pe site-urile de rezervări. Afacerile s-au schimbat, dar s-au schimbat mai ales oamenii din jurul business-ului.„S-au schimbat mentalitățile. Lumea a început să circule, moneda a devenit convertibilă și legată de euro, lumea a început să nu mai plece din țară. Avem în AROBS familii cu copii și mulți care își duc viața aici. Asta a fost o schimbare majoră. S-a mai schimbat problema liberei circulații. De fiecare dată când ai o restricție, încerci să o eviți. Noi veneam din dictatură și ne era greu să acceptăm că încă mai erau restricții. Mai adăugăm călătoriile, oamenii care se plimbă cu avionul. În anii 2000 mergeam la Budapesta cu autocarul, pentru că la București ajungeai mai greu. Pentru clujenii, Bucureștiul a fost tot timpul mai departe decât Budapesta”, crede antreprenorul.

Clujul, în comparație cu alte orașe mari din România, s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. Venirea firmelor de IT și dezvoltarea celor deja existente, au transformat orașul de pe malul Someșului într-un adevărat hub IT. „Dacă luați Câmpia Turzii și Aiudul, veți vedea că au evoluat diferit față de Cluj. Clujul s-a dezvoltat extraordinar, atât din punctul de vedere al educației cu universitățile care merg la foc continuu ca niște uzine în timp ce noi tot avem nevoie de oameni, s-au deschis multe proiecte și programe prin care profesorii au început să învețe din exterior, au venit înapoi și au predat și a crescut mult nivelul oamenilor și asta ne-a ajutat pe noi, ca business, foarte mult. Sămânța a fost educația și asta este de fapt șansa României. Avem nevoie de oameni educați care să știe să aleagă potrivit. Apoi, pe lângă educație, s-a dezvoltat creșterea de real-estate, au apărut mall-urile cu comerțul modern și ne-am dezvoltat mult și pe sectorul medical. Odată ce am început să călătorim, am văzut ce e afară și am încercat și acasă”, explică Voicu Oprean.

Efecte negative ale aderării? Chiar dacă Voicu Oprean preferă de regulă să privească partea plină a paharului, este conștient și de efectele mai puțin bune ale aderării. Cele mai multe însă au legătură cu felul în care noi, ca țară, am înțeles proiectul Uniunii Europene. „Aș spune că eu văd partea plină a paharului. Faptul că noi am lăsat pe masă bani europeni este o chestie care ține de felul în care noi am înțeles acest proiect și este problema noastră. Nu e vina nimănui că nu am accesat fonduri, ci a noastră. Faptul că nu aveam un sistem birocratic suficient de bine pus la punct e problema noastră, dar asta se rezolvă în timp și există și firme de consultanță, care au un rol important atât de lobby, cât și pentru a găsi soluții. Important e să nu faci fraudă. În ultimii 10 ani nu s-au învățat multe lucruri”, crede el.

Cât despre Cluj, Voicu Oprean crede că orașul s-a dezvoltat rapid, dar nu neapărat sănătos, astfel că acum arată ca un pește foarte mare, captiv într-un acvariu care i-a rămas mic. „Călătoresc foarte mult și mi se pare că nu am învățat că orașul se dezvoltă. Orașul crește și are nevoie de artere prin care să curgă sângele la o viteză mai mare. Încă nu am învățat că autoritățile trebuie să creeze un cadru, după care firmele să gestioneze acel cadru. Mai exact, impactul traficului, de care ne lovim toți. A fost un efect  pozitiv că am intrat în UE, s-au cumpărat mașini, au crescut taxele, statul a încasat bani, dar banii aceia trebuie folosiți pentru a dezvolta acele artere. Să avem, direct proporțional, străzi mai mari. Nu avem, și asta este una dintre problemele pe care le-am văzut. Dacă ar fi să aleg ce trebuie rezolvat repede, ține de infrastructură. Avem viteză de internet pe fibră optică la cel mai înalt nivel. Aici, au dezvoltat firmele, cu câțiva antreprenori și statul a avut un rol marginal. Este o infrastructură fără de care cu toți ne-am sufoca. Infrastructura fizică ar trebui să țină pasul. Sunt oameni care fac două ore pe drum și asta nu este rentabil. Ar mai trebui dezvoltat un centru de business. Cel din Lomb este un proiect bun pe care îl așteptăm iar parcul Tetarom 1 este puțin izolat”, mai crede el.

Iar în final, un exercițiu de imaginație: cum ar fi fost dacă în ianuarie 2017 nu eram membri UE? Nu prea bine, crede Voicu Oprean, CEO al AROBS Transilvania Software. „Am făcut exercițiul acesta. Înainte de aderare aveam o anumită nesiguranță care m-a făcut să accept un acționar. Datorită optimismului, opt ani mai târziu am răscumpărat acțiunile, și acesta este un semn bun. România ar fi avut creștere, dar birocrația de la sistemul vamal s-ar fi extins și s-ar fi adâncit fără beneficiile de acum. IT-ul ar fi fost altfel. Ar fi fost mai mic, dar pe de altă parte am văzut Serbia, unde sunt firme mari, fără atât de multă inovație, dar producătoare de forță de muncă externă. Față de nevoile de piață, IT-ul ar fi fost la jumătate față de ce vedem acum. Dacă este să respectăm indicatorii, Clujul ar fi fost mai bine decât media. Cred că oamenii ar fi plecat într-o proporție mult mai mare, mai ales în zona de IT. Acum, exportul de oameni e cu oameni mai puțin calificați”, încheie el.


Publicitate

Postaţi un comentariu